Pomenirea Mitropolitului Visarion Puiu, la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ
Ziua de 10 august a fiecărui an ne readuce în memorie chipul luminos și viața pilduitoare a Mitropolitului Visarion Puiu. Apreciat de unii, dispreţuit de alţii, Mitropolitul Visarion reprezintă pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române interbelice şi postbelice, un exemplu de dăruire totală lui Hristos şi Bisericii Sale. Destoinic, a ştiut să păstreze cu sfinţenie odorul de mare preţ ce i-a fost încredinţat de Hristos, Marele şi Veşnicul Arhiereu, și anume poporul cel dreptcredincios pe care l-a păstorit cu demnitate și responsabilitate.
Ultimul mare mitropolit al „ţării fagilor” şi-a început călătoria către Cer în ziua de 10 august 1964, departe de ţară, în localitatea Viels-Maisons, regiunea Picardy, departamentul Aisne, Franţa, la vârsta de 85 de ani. Au rămas posterităţii simptomaticele sale realizări care arată peste timp iubirea acestui mare ierarh faţă de Biserică şi faţă de neamul în care a răsărit.
De aceea, şi în acest an, la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ s-a făcut îndătinata slujbă de pomenire. Slujba parastasului a fost oficiată de Egumenul Schitului Vovidenia, Arhim. Mihail Daniliuc, alături de părinții din obștea schitului. Au mai participat un grup de studenți teologi, care au dat răspunsurile la strană, precum și alți iubitori de istorie și simțire românească. După slujba parastasului egumenul schitului a evocat într-un scurt cuvânt personalitatea ierarhului pomenit.
Schitul Vovidenia a fost pentru mult încercatul vlădică loc de retragere şi reculegere din tumultul vieţii sale atât de zbuciumate. Şi tot aici, în poiana liniştii, Mitropolitul Visarion a dorit să-L aştepte pe Veşnicul Arhiereu, Hristos Dumnezeu, până la a doua Sa venire. De aceea în casa arhierească ctitorită de el, astăzi muzeu, numele-i este pomenit cu pietate și recunoștință. Pe mormântul pribeagului episcop din cimitirul parizian scrie: „La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns”, arătând dorul după țară cu care a apus Mitropolitul Visarion.
Precum poporul ales a aflat în pribegie își dorea reîntoarcerea în Sionul bucuriei tot așa sufletul paradigmaticului ierarh şi patriot îşi va găsi adevărata odihnă numai atunci când trupul său va fi adus în pământul ţării pe care l-a iubit nețărmurit și depus unde și-a dorit ierarhul, în poiana liniștii , la Vovidenie. ( M.D.)
