De multe ori, împovăraţi de grijile cotidiene – inerente în vremurile pe care le parcurgem – ne „refugiem” în braţele micuţilor noştri, care ne dezmiardă frunţile obosite, cu mânuţele lor ca nişte aripi îngereşti. Alături de ei, parcă nimic rău nu ni se poate întâmpla...

Şi totuşi...

Odată cu trecerea anilor, copiii noştri îşi pierd inocenţa. E firesc, ar putea spune unii. La urma urmei, e un proces pe care l-am parcurs şi noi, ne supunem cu toţii legilor firii. Adevărat, dar această pierdere a inocenţei ne ia prin surprindere, mai ales astăzi, când întreaga societate îşi propune, parcă, distrugerea din temelii a familiei, răsturnarea valorilor, pervertirea şi abrutizarea copiilor, prin inocularea, în minţile şi sufletele lor curate, a celor mai abjecte noţiuni, imagini, principii de viaţă. Într-un cuvânt, îndoctrinarea lor, adică formarea caracterului viitorilor membri ai societăţii, pe baza unor principii demonice.

Cum s-a ajuns, însă, aici? Cum a fost posibil ca noi - părinţi, pedagogi, preoţi, politicieni – să ne facem părtaşi, prin neimplicare şi indiferentism, la această mutaţie psihică şi comportamentală a structurii sufleteşti a copiilor? Suntem, cu toţii, datori cu un răspuns.

Pornografia – manual de educaţie sexuală pentru viaţă

Cel mai mare pericol la care sunt expuşi copiii noştri îl reprezintă, azi, pornografia. Prezentă la tot pasul, de la ziarele şi revistele expuse pe tarabe, în văzul celor mici, până la site-urile care pot fi cu uşurinţă accesate şi de pe telefoanele mobile de ultimă generaţie, pornografia distruge orice urmă de inocenţă din sufletul copiilor, aceştia fiind influenţaţi chiar mai mult decât adulţii de mesajul pornografic, fenomen clarificat şi în urma studiilor de sociologie şi psihologie.

Consumul de pornografie contribuie major la maturizarea psihologică şi sexuală prematură, la demararea unei vieţi sexuale ce presupune grave riscuri pentru sănătatea biologică şi psihologică a copilului. Iată câteva dintre efectele consumului de materiale pornografice în rândul copiilor, menţionate în Memoriul privind modificarea legii pornografiei în spiritul respectării Constituţiei României:

- cresc  incertitudinile privind se­xu­a­li­tatea;

- scade autorespectul sexual;

- consumul de pornografie la băieţi este legat de o creştere semnificativă a raporturilor sexuale cu partenere de ocazie, fiind cel mai probabil un corelat al aşa-zisei culturi a „agăţatului”;

- apar sarcini nedorite începând de la vârste de 12-13 ani, avort, depresii grave;

- experienţa masturbării devine fatală, putând distruge complet viitorul copilului;

- atenţia, motivaţia, concentrarea, scad într-atât încât întregul proces educativ şi succes şcolar este compromis;

- se dezvoltă sentimentele de singurătate, inclusiv depresii majore.

- copiii şi tinerii înşişi pot deveni dependenţi de pornografie.

Prima platformă de educaţie sexuală pentru copiii din România

Iată că pornografia tinde să devină materie de studiu în şcoli, prin recenta lansare a proiectului „SEXUL vs BARZA”, autointitulat „prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adolescenţi” din România. Materialele - puse la dispoziţiatuturor copiilor care au acces la bibliotecile publice prin reţeaua naţională „Biblionet” – promovează promiscuitatea sexuală şi homosexualitatea, încurajează pornografia şi libertinajul, susţine lipsa de implicaţii morale ale actului intim, neagă consecinţele avortului şi se îndreaptă, vădit, contra autorităţii parentale. De asemenea, informaţiile şi imaginile prezentate copiilor le pot produce acestora grave traume sufleteşti, afectându-le iremediabil dezvoltarea psihică şi emoţională.

Ce informaţii şi mesaje le pot fi transmise copiilor prin intermediul acestui program, de vreme ce platforma este realizată şi susţinută de asociaţii pro-avort şi pro-homosexualitate, precum „Accept” (a homosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) - organizaţii cu o componentă programatică îndreptată contra familiei tradiţionale? Acestora li se adaugă reţeaua de clinici de avorturi „Marie Stopes” şi Colegiul Bilingv “George Coşbuc” (unde există o „platforma LGBT” prin care se promovează făţiş homosexualitatea, fiind găzduite „parade gay”). De asemenea, programul naţional „Biblionet” sprijină SEXUL vs BARZA, anunţând susţinerea şi promovarea platformei educaţionale în peste 2.000 de biblioteci publice din România.

Dacă pornografia devine, la nivel oficial, materie de studiu în şcoli, ce se va alege din copiii noştri, în doar câţiva ani? Mii de copii vor fi pervertiţi, sub privirile îngăduitoare ale părinţilor şi profesorilor, adică ale celor care ar trebui să vegheze asupra sănătăţii lor sufleteşti. Şcoala pornografiei nu este numai o contra-educaţie care anihilează complet educaţia desfăşurată pe căi instituţionale, dar îl îndepărtează şi pe copil de părinţii săi, răpindu-i astfel şi ultimul sprijin pe care l-ar mai fi putut avea. Despre aceşti copii se poate spune că nu vor mai şti ce este aceea copilărie şi adolescenţă. Le va fi răpită de pornografie sau, mai corect, de cei care legiferează şi promovează mesajul pornografic.                  

“În casa unui creştin intră, cu bună ştiinţă, prin televizor şi internet, o lume străină a violenţei, a desfrâului, a adulterului şi a pornografiei.” (ÎPS Laurenţiu Streza)

Încheiem aceste rânduri aici, amintind că, în Pastorala de Crăciun a anului 2012, ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, lansa un atac dur la adresa televiziunilor şi internetului, condamnând “căsătoriile de probă" şi atragând atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă educaţia copiilor făcută prin intermediul internetului şi a televizorului, canale care deschid drumul violenţei, desfrâului şi pornografiei. Să luăm aminte la aceste cuvinte astăzi, când copiii noştri au nevoie, mai mult ca oricând, de ocrotirea familiei, a şcolii şi a Bisericii.

 “Cei mai afectaţi însă din tot acest război al informaţiilor sunt copiii. Ne mirăm că nu ne mai putem înţelege cu ei, dar îi lăsăm să petreacă ore în şir în faţa acestor mijloace moderne, care ţin locul părinţilor, ca pedagogi, şi le fură tot timpul, devenind dependenţi de acestea. În casa unui creştin intră, cu bună ştiinţă, prin televizor şi internet, o lume străină a violenţei, a desfrâului, a adulterului şi a pornografiei, o lume pe care nici noi cei maturi nu o putem controla cum se cuvine sau nici nu dorim acest lucru. Suntem oare atât de neputincioşi încât nu le putem oferi tinerilor alte soluţii şi alte opţiuni de viaţă?

Să ne trezim, aşadar, iubiţi credincioşi, din acest somn şi din această amorţire şi vrajă a plăcerilor lumii acesteia. Să folosim cu multă luare aminte timpul vieţii noastre, în care fiecare clipă este extrem de preţioasă pentru dobândirea mântuirii. Sutele şi miile de ore pe care le petrecem noi şi copiii noştri în faţa televizorului ar putea fi altfel valorificate, îmbogăţindu-ne prin lectură folositoare, prin viaţa cât mai aproape de natură, dar, mai ales, prin căutarea celor aflaţi în boli şi suferinţe: prin spitale, prin azile, prin orfelinate. Dragostea altruistă, şi nu cea egoistă ne scapă din toate angoasele şi neîmplinirile vieţii noastre, făcând din noi fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos, ai Pruncului venit în lume ca să ne dăruiască nevinovăţia şi curăţia Sa.”