Povestea mea la Metoc
Totul a început într-o zi de duminică, cand mă întrebam unde să merg la Sfânta Liturghie. Am ales să mă duc la Biserica „Metocul maicilor“, unde, spre bucuria şi surprinderea mea, l-am întâlnit acolo pe un părinte foarte drag mie, părintele Mihai Barna, pe care l-am cunoscut în Tabăra „Floare de colţ“, unde am fost ca participant timp de doi ani consecutivi. Mai mare mi-a fost bucuria atunci când părintele a fost ales să slujească la această biserică, devenită apoi paraclis studenţesc.
De atunci mi-am dat seama că Dumnezeu ţine foarte mult la tineri şi are încredere în activităţile lor. Totodată, m-am gândit că prin acest paraclis studenţesc o să cunosc oameni pe care nu o să-i întâlnesc în nicio altă etapă a vieţii mele, deoarece, aşa cum spunea Dave Barry, „nu poţi fi tânăr decât o singură dată“.
Pe lângă prieteniile pe care le-am legat în această biserică, mi-a plăcut foarte mult paraclisul de vineri, atunci când noi, tinerii, am cântat în cor, cu lumânările aprinse, asemănându-ne cu îngerii din rai care Îl slăvesc pe Dumnezeu neîncetat: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui“ (Isaia 6, 3). Dialogurile studenţeşti ne-au adus la biserica noastră invitaţi de seamă ca: pr. Dumitru Carp, pr. Sebastian Teacu, pr. Valerian Radu şi alţii care ne-au vorbit foarte frumos despre teme precum: „Tinerii şi Biserica“, „Viu este Dumnezeu! Noi suntem?“.
Excursiile organizate de către Biserica noastra dragă, prin locuri fascinante precum Munţii Călimani, Munţii Ceahlău, Munţii Rarău, au fost pentru mine foarte folositoare, deoarece mi-am dat seama că prin acestea noi ne putem afunda într-o rugăciune foarte adâncă, admirând totodată frumoasele peisaje dăruite de Dumnezeu nouă, oamenilor.
Cireaşa de pe tort a întâlnirilor de la Metoc au fost discuţiile, în care am dezvăluit foarte multe secrete din viaţa noastră, pe care eu cel puţin nu credeam vreodată că am să le pot spune cuiva. Aş vrea să spun şi despre serile în care noi, baieţii de la Metoc, am fost să ne bucurăm de răcoarea serii, distrându-ne aşa cum numai baieţii ştiu să se distreze, printr-o seară de fotbal. Eu deja mă imaginam jucând pe un stadion în care suporterii ne susţineau până la capăt, fie că pierdeam meciul, fie ca îl câştigam. Prin acest sport, am putut să văd egoismul din mine, manifestându-se prin mândria de a nu da pase coechipierilor, aducându-mi aminte de ceea ce a zis pr. Nicodim într-o seară, la o conferinţă: „Eu îmi dau seama că un om e egoist, atunci când nu dă pase la fotbal“.
Aş vrea să spun ceva şi despre părintele nostru drag, părintele Nicodim. Prin iubirea lui faţă de tineri, ne-a învrednicit pe noi să fim în această biserică, în care s-a format o familie de tineri, care, după părerea mea, nu se va dărâma niciodată.
Al vostru prieten dintotdeauna, Ioan Sireteanu - câştigătorul concursului „Scrii ce ştii“- 10-17 iunie 2016, organizat de ATOR Iaşi
*** Concursul „Scrii ce ştii“ a fost organizat în cadrul activităţilor pentru studenţi de vineri seara de la Biserica „Metocul maicilor“ Iaşi, desfăşurate săptămânal pe tot parcursul anului universitar 2015-2016, organizate de ATOR Iaşi.
