Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Mitropoliei Europei Centrale și de Nord, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența obștii monahale și a credincioșilor veniți din întreaga regiune.

Din soborul slujitor au făcut parte părintele arhimandrit Ioan Harpa, exarhul mănăstirilor din zona Botoșanilor și stareț al Mănăstirii Popăuți, părintele Bogdan Dedu, consilier eparhial al cabinetului Înaltpreasfințitului Teofan și preot slujitor la biserica „Sfântul Spiridon” din Iași, Părintele arhimandrit Teodosie Pleșca, starețul Mănăstirii Zosin, Botoșani, părintele arhimandrit Andrei Vinca, slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iași, dar și clerici din zona județului Hârlăului. Răspunsurile liturgice au fost oferite de către un grup de studenți teologi.

„Suntem chemați să fim una cu Mântuitorul Iisus”

După citirea Sfintei Evanghelii Înaltpreasfințitul Părinte a rostit credincioșilor un cuvânt de învățătură.

„Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos pe Muntele Taborului a dovedit lumii dumnezeirea Sa, faptul că Mântuitorul Iisus Hristos era nu numai om adevărat, ci și Dumnezeu Adevărat și că firea dumnezeiască a penetrat întru totul natura omenească a Mântuitorului Hristos și a transfigurat-o, a iluminat-o, a ridicat-o la îndumnezeire. Noi oamenii avem firea pe care Mântuitorul a luat-o asupra Lui și a îndumnezeit-o, iar noi suntem chemați să ajungem cu toții asemenea cu Mântuitorul Hristos, să ne sfințim viața, să ne sfințim firea, să ne sfințim mintea, să ne sfințim inima, să ne sfințim simțirile noastre, să fim una cu Mântuitorul Iisus. Iar lucrul acesta nu este ușor de realizat pentru că presupune un angajament permanent din partea noastră. La Sfântul Botez am primit cu toții harul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu care ne ajută să ne sfințim viața. Dar harul lui Dumnezeu din inima noastră nu lucrează de unul singur dacă noi nu participăm la lucrarea lui prin osteneala noastră, prin rugăciunea noastră de fiecare zi și, aș zice, de fiecare ceas. Prin rugăciunea cu pocăință, cu lacrimi, omul se sfințește pe sine însuși, își curăță inima de toate răutățile.”

La finalul Sfintei Liturghii, în semn de mulțumire, părintele stareț Gavriil a oferit părintelui mitropolit Serafim o icoană cu Mântuitorul Hristos și una cu Maica Domnului.

Mănăstirea Sângeap-Basaraba, scurt istoric

Începuturile acestui așezământ monahal nu se cunosc cu exactitate. Tradiția locală amintește de Petru I Mușat care ar fi făcut o biserică din lemn. Viața înfloritoare a mănăstirii avea să se încheie în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când așezământul monahal a fost părăsit. În anul 1864, sfântul lăcaș al mănăstirii este transformat în biserică de mir pentru locuitorii satului Sângeap. În anul 1997, Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a binecuvântat și a aprobat reînființarea mănăstirii ca schit de călugări, iar în data de 20 iunie 1998, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Schitul Sângeap a fost transformat în mănăstire, primind titulatura Mănăstirea Sângeap-Basaraba. Pe lângă pitorescul pădurii și al poienilor, Bunul Dumnezeu a dăruit mănăstirii și un izvor de apă bogată în magneziu, folositoare sănătății. Lucrările de pictură la biserica de zid, realizată în stilul ștefanian, având hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Schimbarea la Față”, sunt în plină desfășurare.