În această dimineață, Parohia Grădiște II din Arad l-a avut în mijlocul ei pe PS Emilian Crișanul. Cu prilejul vizitei pastorale, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica închinată Sfântului Grigorie Teologul, sărbătorit pe 25 ianuarie.

În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfințitul Părinte Emilian a vorbit despre însemnătatea Pildei nunții fiului de împărat și despre candelele vii ale vieții Sfinților Grigorie Teologul, Efrem și Isaac Sirul, spre care trebuie să privim pentru a ne lumina pașii și gândurile pe calea mântuirii:

Pilda pe care Mântuitorul ne-o dăruiește astăzi spre reflecție, Pilda nunții fiului de împărat, semnifică Împărăția lui Dumnezeu și ne vorbește despre taina mântuirii lumii, taina vieții creștine în Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Mulți sunt chemați, dar puțini aleși” (Matei 22, 2-14). Așadar, Împărăția lui Dumnezeu este asemănată cu nunta, Mireasa este Biserica, Fiul de Împărat este Domnul Iisus Hristos. Am observat că nu toți au răspuns chemării/invitației la nuntă, pentru că au avut alte preocupări și priorități. La fel se întâmplă și cu noi. Bate clopotul pentru invitația la Biserică, la Sfânta Liturghie, la Sfintele Slujbe, și puțini răspund acestei invitații. Mulți suntem chemați, dar puțini sunt cei care răspund chemării. Apoi, nu toți au haină de nuntă: haina Botezului păstrată luminoasă („Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină”). Înnoirea acestei „haine” luminoase a Botezului se face prin rugăciune și spovedanie.

Sfântul Grigorie Teologul, pe care l-am pomenit zilele trecute și din ale cărui moaște se află un fragment în această biserică spre închinare și cinstire, a avut o viață sfântă și luminată de har și înțelepciune de la Dumnezeu. La Sinodul al II-lea Ecumenic (381), la care a participat și Sfântul Grigorie Teologul, s-a stabilit învățătura despre Sfântul Duh, Care este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul, după cum mărturisim și în Crez (chintesența învățăturii noastre de credință).

Vulturul, simbolul înțelepciunii, este și numele simbolic al Sfântului Grigorie, care a fost plin de înțelepciune dumnezeiască, după cum aflăm și din cartea „Vulturul rănit” – viața Sfântului Grigorie Teologul, scrisă de Stelianos Papadopoulos.

Sfântul Grigorie, fiind o fire sensibilă, predispusă către interiorizare și îndepărtare de tulburările lumești, s-a dedicat în întregime ascezei și rugăciunii contemplative. Dorea liniștea și însingurarea, de aceea a primit harul preoției și cel al arhieriei. Sfântul Grigorie ne învață cât de importante sunt Nașterea și Învierea Domnului Hristos, că nemărginită și greu de cuprins cu mintea noastră este dumnezeirea, fiindcă este nemărginită, necuprinsă. Într-un Cuvânt la Nașterea Domnului, Sfântul Grigorie ne îndeamnă să călătorim pe pământ împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos; „să-L preamărim împreună cu păstorii; să ne bucurăm împreună cu îngerii; să răbdăm prigoana împreună cu El; să trecem împreună cu El prin toate vârstele creșterii Lui, ca niște ucenici credincioși; să învățăm în Biserică, împreună cu El, Tainele mântuirii; să ne deschidem inima și ființa pentru a intra în ele Hristos ca biruitor al morții și Împărat al slavei”.

Tot astăzi, 28 ianuarie, îi cinstim și pe Sfinții Efrem și Isaac Sirul, doi sfinți din veacul al IV-lea, luminați de Duhul Sfânt. Au alcătuit multe imnuri și cântări care au rămas în Biserica noastră. Sfântul Efrem Sirul, prieten cu Sfântul Vasile cel Mare, a fost un teolog-poet, care a cântat cu mare strălucire credința, dragostea de frați, rugăciunea și pocăința, de la el moștenind noi rugăciunea „Doamne și Stăpânul vieții mele”, pe care o rostim în Postul Mare. Sfântul Isaac Sirul a scris mult pe teme care ne ajută și pe noi să pătrundem învățătura Evangheliei, teme ale gândirii duhovnicești: asceza, smerenia, rugăciunea, mila, creația și eshatologia. Teme mereu de actualitate, valabile nu doar pentru monahi, ci pentru întreaga lume. Sfinții aceștia ne avertizează despre ispitele trupului și ale diavolului prin nenumăratele scrieri lăsate.

Să ne ajute Dumnezeu să înțelegem învățătura Bisericii noastre, ca bucuria noastră să fie deplină și ființa noastră, pe parcursul călătoriei pământești, să mediteze la însemnătatea vieții noastre, la însemnătatea parcursului existenței noastre și ce urmează la finalul vieții pământești. Scopul vieții nu este mâncarea, nu sunt hainele, nu este lucrul pământului ș.a., ci dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Să ne bucurăm unii de ceilalți și împreună să ajungem la nuntă, pentru a ne bucura de prezența Mirelui Hristos și să cinăm împreună cu El.