La primele ore ale dimineții, Preasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie în Paraclisul cu hramul „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, înconjurat de un sobor de preoți cadre didactice la seminar, din care au mai făcut parte pr. dr. Cristian Alexandru Barnea, consilierul sectorului Învățământ din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor și pr. dr. Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic „Sf. Gheorghe” din Botoșani. La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșit Parastasul în pomenirea pr. Constantin Muha, iar Preasfinția Sa a citit rugăciunea de dezlegare.

În cuvântul adresat elevilor după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinția sa a precizat: Sunt vârste la care suntem chemați să împlinim ceva anume. Vârsta pe care o aveți este una în care sunteți chemați să fiți atenți la ceea ce vi se predă, la rugăciunea pe care o faceți, la cuvântul pe care îl auziți. Familia vine cu alte griji, bătrânețea cu altele, dar aceasta este o vârstă în care Dumnezeu lucrează când omul este atent, când începe să-și organizeze viața. Viața într-un seminar nu este doar o acumulare de cunoștințe sau de performanțe, ci o creștere întru o înțelegere mai adâncă și o lărgire a inimii. Vă doresc să fiți răbdători în cele pe care le veți avea de învățat, atenți la rânduiala pe care trebuie să o puneți voi înșivă și să însoțiți aceasta cu înțelegere. Să vă ajute Dumnezeu să trăiți cu atenție, să trăiți cu dreaptă înțelegere, să trăiți cu luare aminte, pentru că numai astfel veți spori și astfel vă veți atinge gândul de a vă apropia mai mult de Dumnezeu.

Un moment plin de emoție pentru întreaga echipă a școlii a constituit-o acordarea rangului onorific de iconom stravrofor pr. pedagog Vasile Ionuț Crețu, pentru activitatea desfășurată excepțional în cele peste două decenii de slujire la seminarul dorohoian.

Directorul instituției, pr. Petru-Georgel Chichioacă a rostit la final o alocuțiune în care a prezentat locul și rolul Seminarului în peisajul educațional dorohoian, a realizat un bilanț al realizărilor din ultimul an școlar și, în semn de prețuire și recunoștință pentru prezența Preasfinției Sale în mijlocul elevilor seminariști și pentru binecuvântarea acordată, a oferit Părintelui Episcop un dar din partea întregului colectiv al Școlii. Prezența ierarhului în mijlocul unei comunități este o bucurie pentru că îl reprezintă pe Hristos în mijlocul turmei Sale cuvântătoare. Mulțumim Preasfințitului Părinte Episcop Nichifor și Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan pentru permanenta purtare de grijă și pentru sprijinul acordat pe parcursul acestui an școlar. Între realizările pe care le trecem acum în revistă se numără finalizarea lucrărilor de pictură în Paraclisul Seminarului, proiect început de părintele director Constantin Muha acum patru ani de zile, încheiat în luna februarie, pentru care le suntem recunoscători Primăriei Municipiului Dorohoi, oamenilor credincioși cu suflet mare precum și colegilor care au atras fondurile necesare.

Să ne ajute Dumnezeu să putem duce mai departe gândurile pe care le-au avut cei ce au ctitorit acest Seminar, să dăruiască Dumnezeu elevi buni, elevi cu atenție, elevi cu iubire de Dumnezeu și care înțeleg că prin urmarea unui Seminar teologic intră într-o legătură specială în primul rând cu Dumnezeu, Căruia îi slujesc și Care le devine apropiat și ocrotitor, a precizat Preasfinția Sa la finalul Sfintei Liturghii.        

Cadrele didactice și personalul administrativ au avut, de asemenea, prilejul de a primi binecuvântarea arhierească, iar elevii de la cele două Profile – Teologie Pastorală și Filologie engleză intensiv, au primit în clase vizita Preasfințitului, care a oferit la final câte un exemplar din Sfânta Scriptură elevilor de la clasele de Teologie Pastorală.

Ziua a continuat la Cinematograful „Melodia” din Dorohoi, devenit pentru scurtă vreme locul evocării, amintirii și întâlnirii cu cel care a fost personalitatea emblematică și complexă unică, pentru o perioadă de un sfert de veac, în plămada căruia s-au contopit deopotrivă dragostea de Biserică și de frumos, iubirea de patrie și de rânduială, smerenia și bunătatea, măiestria administrativă și diplomația, talentul nativ și munca fără preget, dragul de oameni cu iscusința de a modela caracterelor tinerilor, pr. prof. Constantin Muha. Evocare emoționantă din inimile celor care i-au fost casnici ai sufletului, ierarhi, membri ai comunității, prieteni, ucenici, absolvenți ai școlii și oameni de bine, și întâlnire mijlocită de lansarea cărții „Părintele Constantin, lumină din Lumina lină”, apărută de curând la Editura Doxologia din Iași.

Primarul Municipiului Dorohoi, ing. Dorin Alexandrescu, a adresat un cuvânt impresionant: Părintele a fost un formator de caractere. L-am perceput ca pe un frate și, culmea, de cele mai  multe ori ca pe un frate mai mare, deoarece povețele dânsului m-au ajutat de foarte multe ori în luarea de decizii importante, iar atunci când aveam îndoieli dânsul a avut capacitatea, puterea de analiză și de a-mi transmite calea pe care ar trebui să o urmez. A fost o legătură unică, pentru că suflet la suflet, am fost în foarte multe probleme care ne frământau, iar în mijlocul acestor probleme era comunitatea dorohoiană, oamenii din Dorohoi, pe care i-a iubit cu patimă. A iubit oamenii pentru că a vrut să le transmit tot ce avea el mai bun, tot ce avea el mai curat și tot ce se putea omenește și duhovnicește. Pentru mine, Părintele Constantin a rămas ca o icoană care de cele mai multe ori o privesc în speranța că îmi va arăta calea de urmat.

Părintele Constantin a avut pentru noi, basarabenii, o atitudine aparte. După 1990 noi aveam o situație puțin delicată, deoarece veneam dintr-un spațiu în care limba română se vorbea cu greșeli, iar basarabenii, venind în acest spațiu, se întâlneau cu atitudini mai puțin prietenoase. Părintele Constantin ne-a înțeles din prima zi, ne-a tratat cu căldură, și în felul acesta ne-am apropiat mult în anii 1990 la Iași. Dacă am încerca să găsim un cuvânt prin care să-l definim pe părintele, cel mai potrivit ar fi bunătatea, calitatea care-l scotea în evidență, izvorâtă din dragostea lui mare purtată față de Bunul Dumnezeu și față de semeni. Darul deosebit al cântării îl avea Părintele Constantin, vocea părintelui era cea care făcea diferența, a subliniat Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, colegul părintelui Constantin din vremea studiilor.

Părintele Dumitru Păduraru, îndrăgitul realizator de emisiuni de la Radio Trinitas și o prezență familiară în viața „Școlii de la Răscruci”: Există o taină a lumănării, care arde, dar răspândește în jurul ei lumina. Așa a fost și părintele și a rămas o lumina pentru toți. A avut ocazia să cunosc mulți absolvenți ai seminarului dorohoian și se vedea în ei o anumită amprentă, să spunem Muha Constantin. Aveau un alt fel de a fi, de a vedea lucrurile, iar părintele se mândreau întotdeauna cu elevii săi iar elevii se mândreau că au avut ocazia să crească lângă un asemenea om.  Era un om foarte smerit, căuta să-I pună pe alții în lumină, el să rămână în umbra. Și-a știut foarte bine măsura, un vizionar, multă lume din Europa auzind de Dorohoi prin intermediul seminarului și proiectelor pe care părintele le-a inițiat și desfășurat. Părintele nu a rămas dator nimănui. Manifestarea de azi arată acest lucru, volumul care s-a publicat în condiții grafice deosebite arată acest lucru.

Pentru foarte, foarte mulți ani, părintele avea un singur cuvânt pentru mine și pentru dumneavoastră un singur cuvânt: „Părintele!”. Dacă ar fi să mă gândesc să-l asemăn cu ceva, îi spuneam atunci și îi spun și acum, Părintele era ca un stejar, înalt, puternic, care ținea umbra ocrotitoare celor din jur, încât întotdeauna lângă el găseai liniștea, pacea, sprijinul și cel mai important, puterea de a merge mai departe. Pentru mine, pe părintele l-am văzut ca pe un pristolnic, Dacă părintele a fost un pristolnic, cu siguranță că el a lăsat pecetea cea mai frumoasă pe care putea să o lase în sufletele noastre, a afirmat cu multă emoție pr. Apetrei Ștefan Ionuț, spiritualul Seminarului. (Pr. Prof. Pristavu Cosmin)