„Fratele mai mic al lui Ion Creangă“ - nenea Spiridon, cum îi spun prietenii săi mai mici - născut nu la Humuleşti, ci în Basarabia, Grinăuţi - Bălţi, de mână cu Guguţă, Ciuboţel, Titirică, Măriuca, Ghiocica, Crăiţa a intrat în casele din întreaga lume cu gândul de a povesti despre copilărie, „căci ea singură este veselă şi nevinovată“, deopotrivă copiilor, părinţilor şi bunicilor. Pe întregul pamamond au fost primiţi ca cei mai dragi şi mai aşteptaţi oaspeţi, mărturie despre aceasta fiind sutele de scrisori primite de la copiii din Italia, din Statele Unite ale Americii, Germania, Cehia, Japonia, Finlanda, China, Sri Lanka, România, Ungaria etc. Fără a sta pe gânduri, cititorii de pretutindeni au intrat în jocurile lui Guguţă ori ale lui Ciuboţel, într-o complicitate asumată din toată inima, pentru a trăi sau retrăi, în satul Trei Iezi sau în Cucuieţi ori pe malurile Răutului, prima zi de şcoală (în clasa întâi atunci când porţi cu tine o carte, că... dacă ai două mergi neapărat într-a doua), mersul cu uratul în noaptea de Anul Nou (când fulgii, câtă frunză, câtă iarbă, auzind de sus zurgălăii, vin să asculte urătura), aşteptarea lui Moş Crăciun (care vine, cum altfel?, doar din Ţara Moşi Crăciunilor, unde tremură norii de frig fiindcă soare n-au, ci doar o bucată de lună şi câteva stele pe cer) şi câte alte lucruri minunate.

Un univers al copilăriei miraculos şi plin de gingaşă taină vom deschide în curând, la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, prin publicarea volumului Isprăvile lui Guguţă, un ştrengar de toată isprava. În 1973, Căciula lui Guguţă, în limba rusă, a fost tipărită într-un tiraj de un milion opt sute de mii de exemplare, iar cartea Isprăvile lui Guguţă a cunoscut de-a lungul timpului peste şaptezeci de ediţii. Nu vor mai mira pe nimeni astfel de date statistice după ce îl vom vedea pe Guguţă alintând mâna măicuţei sale - „Nani, nani,/ Mâna mamii“ - şi felul în care unul dintre micii cititori şi-a însuşit acest delicat gest al lui Guguţă:

„Mi-a plăcut atât de mult cum Guguţă adoarme mâna trudită a mamei: „De ziua mămicăi am încercat să fac şi eu la fel, dar n-am obţinut decât o lacrimă în ochii ei albaştri. Mama mi-a spus că-i o lacrimă de bucurie - am crescut mare!“

Poate, citind aceste rânduri, veţi dori să-i scrieţi lui Guguţă, de ce nu... chiar de ziua lui, dar să ştiţi că atunci „când toate răţuştele de pe uliţă se fac raţe, iar cocoşii cei tineri încep a cânta pe sub ferestre şi harbujii din câmp vin în sat, înseamnă că se apropie ziua lui Guguţă“.

Ilustraţiile, magistral realizate în tehnica gravurii în metal de pictorul rus Boris Diodorov, te determină, dragă cititorule, să intri cu orice preţ în bogata lume a lui Guguţă, plină de fulgi de nea, de săniuţe, de oameni de zăpadă, de viorele, de omuleţi verzi (minciunelele lui Guguţă) şi, de fapt, de tot ce se poate afla în imaginaţia fără limite a copiilor de pretutindeni.

După ce l-a cunoscut pe Guguţă şi prietenii săi, reputatul istoric literar Dumitru Micu nu şi-a ascuns surprinderea afirmând despre cărţile lui Spiridon Vangheli:

„E paradoxal şi revoltător că, traduse în atâtea limbi, aceste cărţi nu circulă, nu se găsesc în librăriile din Bucureşti sau din celelalte oraşe din ţară. Entuziasmul cu care vă scriu copiii de pretutindeni este - analizat cu toată obiectivitatea - legitim“.

Redăm în cele ce urmează din scrisorile primite din toată lumea de Spiridon Vangheli şi eroii săi:

„Când l-am întâlnit pe Guguţă, am rămas uluită: povestirile astea se deosebeau de tot ce am citit mai înainte... Am tradus imediat cartea în limba japoneză şi am citit-o mai întâi fiicelor mele. Ele l-au îndrăgit pe Guguţă ca pe un frăţior...“ (Saiaka Maţuia, Tokio, Japonia)

„Am tradus mai mulţi scriitori celebri pentru copii, dar Guguţă e un caz aparte. Curios lucru, un copil născut în Moldova mă reîntoarce pe mine, un chinez, în propria mea copilărie şi-mi descoperă subtilităţi pe care le-am uitat de mult, dar le-am trăit aici, în China. E o artă pe care o stăpânesc numai adevăraţii scriitori“. (Wei Wei, Shanghai, China)

„Obţinem prin Guguţă cea mai strălucită izbândă a scrisului nostru modern pentru copii. Guguţă e un Făt-Frumos al nostru. Ciuboţel, Grăia-Singur, Titirică şi alţi eroi ai lui Vangheli sunt, ca şi Guguţă, expresia copilăriei adevărate, nefalsificate literar, purtătoare a frumosului şi a libertăţii interioare... Iată de ce opera acestui mare scriitor va fi mereu şi cu acelaşi nestins interes citită şi de copii, şi de omul matur“. (Grigore Vieru, Chişinău)