Parohia „Sfântul Vasile” din Hârlău a găzduit joi, începând cu orele 11.00, manifestările anuale dedicate părintelui mărturisitor din perioada comunistă, Dimitrie Bejan.  În deschiderea Simpozionului „Preot Dimitrie Bejan – model de apărare a credinţei ortodoxe pentru lumea contemporană”, a fost prezentat filmuleţul „Harul în cătuşe – Părintele Dimitrie Bejan”, după care părintele protopop Nicolae Crăciun a vorbit despre începuturile acestui simpozion, dedicat celui care a avut un „martiriu continuu”. „Faptul că nu l-am cunoscut personal pe părintele Dimitrie, ci doar prin intermediul operelor sale, m-a făcut să mă străduiesc să-l fac cunoscut celorlalţi ca model de slujire şi de jertfelnicie în Biserica lui Hristos. Ceea ce trebuie să ne rămână în minte este modelul părintelui ca slujitor şi mărturisitor în acelaşi timp pentru că nu s-a sfiit să-l mărturisească pe Hristos nici în faţa ateilor, nici în faţa sectanţilor şi nici în faţa autorităţilor civile din vremurile în care a fost prigonit. În cadrul acestui simpozion se vor prezenta referate, dar se vor aduce şi multe mărturii ale celor care l-au cunoscut pe părintele Dimitrie Bejan într-un fel sau altul”, a declarat părintele Nicolae Crăciun, protoiereu al Protopopiatului Hârlău.

„Scrierile părintelui Bejan sunt parte a literaturii memorialistice universale”

În continuare, domnul Cătălin Jeckel, directorul editurii Doxologia din Iaşi, a rostit un cuvânt despre valoarea operei părintelui Dimitrie Bejan, pe care a catalogat-o drept „parte a literaturii memorialistice universale”. „Scrierile părintelui Bejan devin o mărturisire de credinţă cu valoare testimonială în timp, dar care nu-i anulează valoarea literară de excepţie. În acest context, opera părintelui Bejan poate fi pusă alături de cea a lui Duliu Zamfirescu, Nicolae Steinhardt, Ionel Codreanu sau Vasile Grossman. Cutremurul visceral pe care-l produc aceste scrieri este potenţat şi de măiestria cu care părintele Bejan foloseşte procedeele stilistice: metafore ample, epitete hiperbolice, simboluri, antifraze sau chiar autoironia. Acestea convertesc emoţia estetică a textului literar într-o stare de trezvie duhovnicească, care naşte discernământul. Şi pornind de la ideea pe care părintele profesor Mircea Păcurariu o subliniază în prefaţa cărţii „Orankia – Amintiri din captivitate”, cred că scrierile părintelui Bejan trebuie să facă parte din lectura obligatorie a şcolilor teologice, dacă nu şi a celor laice”, a susţinut Cătălin Jeckel, directorul editurii Doxologia din Iaşi.   

„Noi nu trebuie să ne întristăm pentru că ne mor torţionarii nepedepsiţi, ci să ne întristăm dacă aceştia mor nepocăiţi”

După ce doamna Cornelia Anichitei, nepoata părintelui Dimitrie Bejan, a dat citire unei scrisori a părintelui adresată poetului Haralambie Ţugui, a urmat discursul domnului Aurel Neicu, directorul Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” din Hârlău. Mai departe, părintele profesor dr. Mihai Valică, a subliniat faptul că „subiectul martirajului capătă sens şi importanţă din ce în ce mai mare în actualitate. Martirajul este un act de credinţă creştină profundă şi o şansă enormă spre mântuire. În realitate, dacă uităm de martiri, ne uităm fundamentul pe care stăm, pentru că martirii sunt o sinteză a smereniei şi a jertfei personale cu lucrarea harică a lui Dumnezeu. Noi, ca şi creştini, avem obligaţia de a ierta. Trebuie să avem milă şi pentru cei ce au torţionat şi să-i conştientizăm de răul făcut, să-i îndemnăm spre pocăinţă şi îndreptare. Calendarele creştine sunt pline de martiri, dar şi de torţionarii şi călăii lor, care s-au pocăit şi au transformat faptele lor în şansă mântuitoare. Noi nu trebuie să ne întristăm pentru că ne mor torţionarii nepedepsiţi, ci să ne întristăm dacă aceştia mor nepocăiţi,” a menţionat părintele Mihai Valică.

A urmat cuvânt părintelui protosinghel Paisie, stareţul mănăstirii Bârnova, care a adus în discuţie câteva fragmente din viaţa părintelui Dimitrie Bejan. Părintele Dumitru Mihoc de la Suceava a recitat poezii despre martirii din temniţele comuniste, iar domnul Stelian Gombos, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României, a rostit o alocuţiune despre rolul părintelui Dimitrie Bejan în apărarea credinţei şi a demnităţii naţionale româneşti. Cadrul general al simpozionului a fost completat şi de alte discursuri şi intervenţii, ce s-a dovedit utile în conturarea şi evocarea personalităţii părintelui Dimitrie Bejan. După evocările celor ce l-au cunoscut personal pe părintele Bejan, ucenici şi apropiaţi ai acestuia, simpozionul s-a încheiat cu o slujbă pe pomenire, oficiată la mormântul părintelui, urmată de o agapă.

*****

Absolvent al Facultăţilor de Teologie şi de Istorie din Bucureşti, preotul militar Dimitrie Bejan ne-a lăsat unele dintre cele mai profunde şi cutremurătoare mărturii despre perioada comunistă din România.  După ce a fost închis în mai multe lagăre comuniste sovietice, dar şi româneşti, ultimii ani ai vieţii sale i-a petrecut la Hârlău, fiind înmormântat în anul 1995 tot în acest oraş. Suferinţa şi mărturisirea părintelui Dimitrie, dar şi ale altor credincioşi ce au suferit în perioada comunistă sunt ilustrate în cărţile rămase de la slujitorul altarului: „Viforniţa cea mare”, „Oranki – Amintiri din captivitate”, „Bucuriile suferinţei” , „Satul blestemat” sau „Simple povestiri”.