Preotul Ioan Muntean, înmormântat la Moineşti

Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului

Preotul Ioan Muntean, înmormântat la Moineşti

În Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Moineşti a fost oficiată sâmbătă, 30 martie 2013, înmormântarea părintelui Ioan Muntean, fost paroh al parohiei Solonţ. La slujba săvârşită de un sobor de 25 de preoţi au participat şi credincioşi din localitatea Poienile Izei, judeţul Maramureş, satul natal al vrednicului preot.

Părintele Ioan Muntean de la parohia Solonţ a fost condus în urmă cu două zile pe ultimul drum de un sobor de preoţi, de familia îndurerată şi de mulţimea de credincioşi care l-au cunoscut. După cum ne-a relatat pr. Costel Mareş, protopop al Protopopiatului Moineşti, sicriul cu trupul neînsufleţit al preotului Ioan Muntean a fost înconjurat de un sobor de 25 de slujitori ai sfântului altar. „O parte din cei care au venit să-şi ia rămas bun de la părintele Ioan Muntean au provenit din parohia Poienile Izei, judeţul Maramureş“, a spus pr. protopop Costel Mareş. Protopopul Protopopiatului Moineşti a citit mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, din care vă prezentăm un scurt fragment:

„În aceste clipe de adâncă tristeţe sunt duhovniceşte alături de toţi cei care s-au adunat la acest catafalc pentru a aduce un ultim omagiu părintelui Ioan Muntean. Părintele Ioan Muntean a fost un slujitor al sfântului altar cu multă râvnă, un chivernisitor al harului primit la hirotonie şi un părinte duhovnicesc pentru enoriaşii din parohia încredinţată. Şi-a îndeplinit cu cinste şi cu toată responsabilitatea atribuţiile ce i s-au încredinţat, lăsându-se pe sine şi lucrând pentru binele Bisericii, tăcând întru smerenie şi lucrând întru dăruire. După o perioadă de boală şi suferinţă, părăseşte de acum, cu aceeaşi smerită tăcere, slujirea harică la care a fost chemat şi învrednicit pe pământ, pentru a participa la Liturghia dumnezeiască, săvârşită în cer, de sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu. În ordinea lui Dumnezeu, care pe toate le rânduieşte cu înţelepciune, nu s-a schimbat nimic. Legătura interioară şi neîntreruptă, ca şi raportul tainic între cei vii şi cei morţi există de-a pururea, într-un mod nevăzut şi spiritual. Părintele Ioan s-a consumat asemeni unei lumânări, străduindu-se să aducă lumină în sufletele credincioşilor pe care i-a păstorit. Din lumina aprinsă în el a aprins lumină în ceilalţi şi continuă să fie, astfel, lumină. (...) Rugăm pe Hristos Domnul să  primească sufletul robului Său, Ioan Muntean preotul, în împărăţia Sa cea cerească şi să mângâie pe cei ce astăzi sunt în întristare şi durere. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în rândul drepţilor! Veşnica lui pomenire!“ În continuare, pr. Ioan Pop din parohia Poienile Izei a vorbit celor prezenţi de vrednicia părintelui Ioan Muntean şi despre obârşia Sfinţiei Sale. Părintele Ioan Pop a arătat că fostul paroh de la Solonţ provine dintr-o familie binecuvântată de Dumnezeu cu mulţi slujitori ai sfântului altar.

Trei decenii de slujire înaintea sfântului altar

Preotul Ioan Muntean s-a născut pe 16 februarie 1952 în localitatea Poienile Izei, judeţul Maramureş. Părinţii săi, Vasile şi Ana, oameni simpli, cu o credinţă puternică, l-au apropiat din copilărie de frumuseţea sfintelor slujbe. A urmat cursurile Seminarului Teologic Curtea de Argeş, pe care l-a absolvit în anul 1977, iar în perioada 1980-1982 a continuat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ. În luna septembrie 1980 s-a căsătorit cu prof. Victoria Mariş, cu care a avut împreună şapte copii: patru băieţi şi trei fete. În anul 1990 s-a înscris la Insitutul Teologic de grad universitar Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1994. În anul 1980 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Frunteşti, Protopopiatul Bacău, iar un an mai târziu s-a transferat la parohia Nadişa, Protopopiatul Moineşti. Şase ani mai tâziu a fost instalat la parohia Solonţ, unde a reconstruit din temelie biserica. Lăcaşul de închinăciune a fost târnosit în anul 1994 de IPS Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului. A slujit la Solonţ până în anul 2009, când o boală necruţătoare l-a pus la pat pentru o perioadă de patru ani şi două luni. Pe 27 martie 2013 a plecat la Domnul.