Preotul și tinerii, la poalele Ceahlăului
Săptămâna trecută, timp de trei zile, de luni până miercuri, la Mănăstirea Durău, Protopopiatul Ceahlău, s-a desfășurat seminarul de formare Preotul și tinerii – susținut de trainerii Cristian Neguț și Cristina Neguț. Evenimentul s-a desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan și a fost pregătit de Sectorul de misiune, statistică și prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor și de Protopopiatul Ceahlău. Beneficiarii direcți ai acestei întâlniri de formare au fost preoți, preotese și tineri din Arhiepiscopia Iașilor.
Întrucât 2016 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, printre altele, ca fiind anul omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox, în cadrul acestui seminar a fost prezentată și lămurită declarația de misiune (viziunea, misiunea și valorile) stabilită de Arhiepiscopia Iașilor pentru următorii trei ani, ca un „proiect de formare a unei generații de tineri, mădulare vii ale Trupului lui Hristos”.
De asemenea, s-a făcut înțeles faptul că fiecare parohie poate avea propria declarație de misiune – în concordanță cu învățătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe -, în care ar fi de dorit să se implice tot mai activ tinerii.
Informațiile din conținutul sesiunilor au fost prezentate prin îmbinarea teologiei părinților cu neuroștiințele, astfel încât, până la finalul seminarului, fiecare participant a aflat importante cunoștințe despre sine și despre celălalt, despre relațiile vii, despre modul de gândire al persoanei umane pe etape de vârstă, despre temeri și riscuri, despre diferența dintre nevoi și dorințe, despre reguli și consecințe, despre programe pentru activități cu tinerii etc. Totul a fost argumentat cu exemple scripturistice, patristice, chiar și din corporații și din societate, în general.
De fapt, tinerii își apără Cetatea…
Dl Cristian Neguț, a argumentat faptul că, în adolescență, tinerii se pregătesc să se separe de familia copilăriei și să-și facă propria familie, prin aceasta împlinindu-și nevoia de a realiza totul în chip personal. Astfel, continuă dl trainer, tinerii contestă tradiția și credința și nasc pseudo-valori („mini-religia lor”, „gașca” etc.); fiecare generație a avut pseudo-valorile ei. De aceea, numeroși tineri pare că lovesc în Biserică, dar de fapt, prin aceasta ei îi probează rezistența, îi constată rezistența și, în final, vor dori să facă parte din această Cetate tare. Ei… nu-și aleg lucruri slabe… Se mai întâmplă un lucru important: în timp ce lovesc zidul cu „ciocanul”, de pe pereți cad superstițiile, artificiile, părerile firave care au fost așezate în timpul lor de adulți, însă ele nu reprezintă dogmele și canoanele Bisericii; în felul acesta, tinerii primesc Biserica curată, cu toate valorile ei strămoșești.
Cine mai bine decât cei cu suflet tânăr ajung să înțeleagă faptul că din „zidurile” bisericii răspunde jertfa de credință și neam, de ctitor, de familie, de sânge, de viață…, cum reiese și din balada „Monastirea Argeșului”!
(Pr. Manuel Dorneanu)
