Chiriarhul Oradiei a binecuvântat noul sfânt locaş, prin stropirea cu apă sfinţită, şi a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, fiind prima sfântă slujbă săvârşită în biserica parohiei Băile Felix, ce copiază, la scară redusă, planul arhitectural al bisericii Mănăstirii Cozia. Sfântul locaş a început a se zidi la praznicul Înălţării Sfintei Cruci din anul 2011, 14 septembrie, prin sfinţirea pietrei de temelie şi a locului unde s-a înălţat biserica, de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la iniţiativa şi cu binecuvântarea căruia s-a înfiinţat şi noua enorie din Băile Felix.

Prin grija părintelui paroh Vasile Marius Bara, care slujeşte şi la capela „Sfinţii Cosma şi Damian” din cadrul Spitalului de recuperare din Băile Felix, prin strădania şi jertfa bunilor credincioşi din localitatea Băile Felix, cunoscută în întreaga lume datorită staţiunii balneo-climaterice cu acelaşi nume, dar şi prin dărnicia Consiliului Local al comunei Sânmartin şi generozitatea a numeroşi binefăcători, în aproape 2 ani şi 7 luni noul sfânt locaş s-a înălţat, a fost acoperit şi a fost tencuit, atât în exterior, cât şi în interior, fiind pregătit pentru pictură. De asemenea, a fost montat iconostasul şi s-a amenajat spaţiul liturgic din interior, astfel încât să se poată săvârşi sfintele slujbe.

În predica rostită după citirea celor două pericope evanghelice, de la Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca, Arhipăstorul Eparhiei Oradiei a tâlcuit semnificaţiile duhovniceşti ce se desprind din acestea, subliniind importanţa cultivării virtuţii smereniei în viaţa creştinilor, după modelul smereniei desăvârşite întruchipat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos:

„În Duminica a cincea din Sfântul şi Marelui Post, a Cuvioasei Maria Egipteanca, cele două pericope evanghelice rânduite a se citi sunt strâns legate între ele, având în comun virtutea smereniei, ce ne îndeamnă pe toţi la pocăinţă, la un exerciţiu mai intens al smereniei, după modelul pe care îl întrupează Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se Om, întru toate asemenea nouă, afară de păcat. El, Cuvântul Veşnic al Tatălui, a venit în lume nu ca un împărat al acestei lumi, nu ca un conducător al mulţimilor, ci smerit, aşa cum S-a descoperit şi atunci când a intrat în Ierusalim, călare pe mânzul asinei.”

„Smerenia pe care a îmbrăţişat-o Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos este mai presus decât orice smerenie omenească. Cum El, Creatorul universului, S-a smerit pe Sine, făcându-Se asemenea robului, oferindu-Se ca jertfă Tatălui şi murind pe Cruce, El, Cel fără de păcat, pentru păcatele noastre, este, cu siguranţă, jertfa cea mai sfântă şi modelul smereniei desăvârşite în toată curgerea istoriei neamului omenesc.”

„El, Cel Care a plecat cerurile, Dumnezeu adevărat, împreună veşnic cu Tatăl, născut din veci din Tatăl, la plinirea vremii, adică atunci când omenirea a fost pregătită să ofere lui Dumnezeu o mireasă aleasă, Preasfânta Fecioară Maria, care avea să devină Născătoare de Dumnezeu, la plinirea vremii, deci, Dumnezeu vine şi Se coboară, Se face Om, luându-Şi fire omenească din Pururea Fecioara Maria, curăţind pântecele ei fecioresc şi născându-Se fără ispită bărbătească din Fecioara Maria, păstrând-o fecioară atât înainte de naştere, cât şi în timpul naşterii şi după naştere.”

„Opera mântuitoare pe care Fiul lui Dumnezeu a venit să o împlinească pe pământ cu noi oamenii începe la Buna Vestire, culminează prin jertfa de pe Cruce, prin moartea şi Învierea din a treia zi, pentru ca, apoi, prin Înălţarea la ceruri, să Se întoarcă la Tatăl, şezând de-a dreapta, în slavă, împreună cu firea omenească pe care Şi-a asumat-o pentru totdeauna, de care nu Se mai desparte, din clipa începerii întrupării Sale din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi până în vecii vecilor”

Ierarhul Oradiei a arătat importanţa postului, a smereniei şi a pocăinţei în urcuşul duhovnicesc al fiecărui dreptmăritor creştin spre Împărăţia cerurilor, scară spre cer în care avem ca modele pe sfinţii Bisericii, între care şi Cuvioasa Maria Egipteanca:

„Cuvioasa Maria Egipteanca, care mai înainte de a fi sfântă a fost păcătoasă, a ajuns sfântă pentru că s-a smerit, pentru că s-a pocăit de păcatele pe care le-a săvârşit. Pocăinţa ei nu a fost de o clipă, ci de o viaţă întreagă, de când şi-a venit în fire, de când s-a întâlnit cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în chip tainic, atunci când, mergând din Egipt la Ierusalim în pelerinaj, dorind să intre în biserică a fost oprită de icoana Maicii Domnului. Pocăinţa ei a început atunci când şi-a dat seama că a greşit şi, trecând Iordanul, a petrecut în nevoinţă, până la sfârşitul zilelor vieţii sale pământeşti.”

„Aceasta este pocăinţa cea adevărată, iubiţi fraţi şi surori în Domnul, nu cea care este declarată, trâmbiţată ca pocăinţă, ce devine chiar o etichetă pentru comunităţi întregi. Pocăinţa este o stare duhovnicească continuă a omului care se luptă cu păcatul şi cu patimile, din clipa în care este conştient de păcatele şi patimile care îl macină, care îi rod firea omenească şi îl duc înspre moarte spirituală, şi până în clipa în care închide ochii pe acest pământ.”

„Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca, această eroină a credinţei, ce devine izvor de virtute şi model pentru noi toţi, este viaţa oricărui suflet credincios care se luptă să ajungă de la întuneric la lumină, de la păcat la virtute, este lupta continuă între omul exterior, pătimaş, Adam cel vechi, şi omul dinlăuntru, omul virtuos, Adam cel Nou, Hristos Domnul, Care caută să ia chip în noi.”

În cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Oradiei a hirotesit pe Preacucernicul Părinte Paroh Vasile Marius Bara întru iconom.

Părintele paroh a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului, mulţumind Preasfintei Treimi pentru binecuvântările pe care le-a revărsat în aceşti aproape trei ani de când s-a început lucrarea ctitoricească din Băile Felix, subliniind ajutorul primit în acest răstimp de la Sfântul Ierarh Nectarie, ocrotitorul sfântului locaş. De asemenea, parohul a ţinut să mulţumească şi să îşi exprime recunoştinţa faţă de Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei, la a cărui iniţiativă s-a înfiinţat noua parohie şi sub a cărui purtare de grijă s-au împlinit toate lucrările pastoral-misionare şi ctitoriceşti de aici. Nu în ultimul rând, au fost aduse mulţumiri ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului locaş, tuturor celor care au sprijinit acest demers binecuvântat.

În cuvântul de învăţătură de la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat necesitatea pastoral-misionară a zidirii noii biserici parohiale din Băile Felix, care se adaugă salbei de biserici noi ce au început a se construi în ultimii şapte ani în Eparhia Oradiei, fiind în diferite stadii de finalizare, în special în toate noile cartiere din municipiul Oradea, dar şi în localităţile suburbane din zona metropolitană a Oradiei, toate constituindu-se în chivote ale slavei lui Dumnezeu pe pământ şi cetăţi de scăpare duhovnicească şi de apărare a identităţii noastre culturale şi naţionale.

De asemenea, Chiriarhul a felicitat pe preacuviosul părinte arhimandrit Iorest Grebenea, egumenul metocului „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Băile Felix, dependent de Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei, şi pe preacucernicul părinte Vasile Marius Bara, parohul din Băile Felix, pentru frumoasa şi fructuoasa colaborare şi împreună-lucrare în vederea zidirii noii biserici parohiale, care vine în întâmpinarea nevoilor duhovniceşti ale enoriaşilor parohiei Băile Felix, dar şi ale dreptmăritorilor creştini care vin în această staţiune pentru a-şi îngriji sănătatea trupească.

Ierarhul a mulţumit autorităţilor locale, Consiliului Local al comunei Sânmartin, în frunte cu domnul primar Lucian Popuş, pentru implicarea şi sprijinul consistent pe care l-au acordat în vederea construirii noii biserici, îndemnând ca, şi pe mai departe, să fie continuate lucrările, astfel încât sfântul locaş să poată fi finalizat şi pregătit pentru târnosire. (Sursa: eparhiaortodoxaoradea.ro)