La finalul slujbei Prohodului, soborul de preoți și diaconi, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, a mers, alături de mulțimea credincioșilor, în procesiune cu Sfântul Epitaf, pe următorul traseu: strada Obor (Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei), strada Chiristigii, strada Frăsinet, strada Unirii și, din nou, pe strada Obor, până la Catedrala Arhiepiscopală.

„Biserica noastră Ortodoxă a rânduit ca toți dreptcredincioșii creștini să participe la Denia Prohodului, pentru a cânta împreună cu sfințiții slujitori, în fața Sfântului Epitaf - care înfățișează trupul neînsuflețit al Mântuitorului Hristos așezat în mormânt - frumoasele imne de prohodire sau tânguire, izvorâte din credința, evlavia și dragostea creștinilor de odinioară, înainte de a-L petrece, în chip spiritual, pe ultimul drum al vieții Sale pământești, adică spre mormânt. Totodată, prin participarea noastră la această slujbă specială, încărcată deopotrivă de dramatism și speranță, Îi mulțumim cu recunoștință Fiului lui Dumnezeu întrupat, pentru iubirea Sa jertfelnică față de oameni, arătată prin acceptarea de bunăvoie a pătimirilor înfricoșătoare și a morții Sale pe cruce, Jertfa supremă prin care ne-a izbăvit din robia păcatului și a morții. Atunci când cântăm cele trei stări ale Prohodului, desigur, facem referire la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu aproape două milenii, însă nu ne tânguim ca cei ce nu au nădejde, deoarece știm că Domnul nostru Iisus Hristos a biruit puterea morții și a iadului, cu puterea iubirii Sale smerite și iertătoare, și a înviat din morți ca un Dumnezeu atotputernic. În timp ce, cu trupul Său omenesc neînsuflețit, dar unit cu dumnezeirea Sa, Hristos Se odihnea în mormânt, cu sufletul Său omenesc îndumnezeit, a coborât la iad, pentru a-i elibera pe cei din veac adormiți cu nădejdea în venirea Sa, de sub stăpânirea întunericului și a morții, pe care le-a risipit cu strălucirea dumnezeirii Sale. Aceasta este, de fapt, icoana autentică a Învierii: coborârea lui Iisus la iad, de unde îi trage la lumină și viață, pe protopărinții Adam și Eva și pe toți drepții Vechiului Testament. De altfel, și cuvântul «Paști», prin care denumim sărbătoarea Învierii Domnului, înseamnă trecerea omului de la întuneric la lumină, de la moarte la viață și de pe pământ la cer, prin puterea mântuitoare a lui Hristos Cel răstignit și Înviat”, a spus Chiriarhul Buzăului și Vrancei.

După încheierea procesiunii, la intrarea în catedrală, cu toții au trecut pe sub Sfântul Epitaf, care, ulterior, a fost dus în Sfântul Altar și așezat pe Sfânta Masă. Aici, va rămâne în toată perioada pascală, până în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului.

Sursa: arhiepiscopiabzvn.ro