Propunerea Sfântului Sinod privind ora de Religie respectă decizia Curţii Constituţionale
În cotidianul Adevărul din 12 februarie 2015 a fost publicat articolul „Tertipul prin care BOR încearcă să menţină Religia obligatorie în şcoli” în care este comentată propunerea Sfântului Sinod ca înscrierea la disciplina Religie să se facă la începutul şcolarizării pe toată perioada acesteia.
Adversarii statutului orei de Religie ignoră sau interpretează tendenţios motivarea Curţii Constituţionale care, de fapt, a respins aproape în totalitate cererile acestora privind neconstituţionalitatea prezenţei disciplinei Religie în învăţământul public (punctul 2 al dispozitivului deciziei nr. 669 a Curţii Constituţionale).
Singurul aspect modificat de către Curtea Constituţională este procedura de participare a elevului la ora de Religie, şi anume aceasta presupune o cerere de înscriere. În ceea ce priveşte celelalte aspecte legale privind importanţa şi necesitatea orei de Religie, Curtea Constituţională a menţinut, motivat şi consolidat statutul acesteia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun, aflată în planul-cadru de învăţământ, obligatorie pentru Şcoală, care trebuie să o prezinte în oferta educaţională a şcolii (asemenea disciplinelor limba română, matematica, istoria, geografia etc.). Prin urmare, ora de Religie nu este facultativă pentru Şcoală, ci Şcoala trebuie să respecte statutul legal al acesteia şi să creeze toate condiţiile pentru desfăşurarea ei (conform paragrafului 19 din motivarea Deciziei Curţii Constituţionale), iar elevul, părinţii sau tutorele acestuia solicită în mod liber înscrierea pentru studiul disciplinei Religie.
Ca atare, Sfântul Sinod, prin propunerea făcută, a avut în vedere motivarea deciziei Curţii Constituţionale, care afirmă în acelaşi timp importanţa orei de Religie şi libertatea elevului de-a studia disciplina Religie pe bază de cerere. Se înţelege că cine s-a înscris în mod liber să urmeze studiul Religiei poate fi consecvent sau inconsecvent cu această alegere iniţială.
Atât timp cât Constituţia României garantează dreptul la educaţie religioasă confesională în şcoală, „potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult” (art. 32, alin.7), implicarea Bisericii în susţinerea orei de Religie nu reprezintă o ingerinţă în activitatea Statului, ci cooperarea acesteia cu instituţiile publice (art. 29, alin. 5), pentru o formare spirituală şi socială adecvată a copiilor şi tinerilor poporului român eminamente religios.
Aşadar, Biserica apără şi promovează studiul Religiei fiindcă este solidară cu poporul credincios. (Biroul de Presă al Patriarhiei Române)
