În după-amiaza zilei de joi, 11 august 2022, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a întâmpinat, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, de la Mănăstirea Hadâmbu, din județul Iași.

Icoana Maicii Domnului „Axionița” va rămâne la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui până în după-amiaza zilei de sâmbătă, 13 august.

Delegația ce a însoțit, la Vaslui, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, a fost condusă de părintele arhimandrit Nicodim Gheorghiță, Starețul Mănăstirii Hadâmbu.

Ierarhul Hușilor a oficiat, cu acest prilej, slujba Paraclisului Maicii Domnului. Soborul slujitorilor a fost alcătuit din părinții consilieri de la Centrul Eparhial Huși, părinții protopopi din eparhie și părinții parohi Cosmin Gubernat, Dragoș Trofin și Cătălin Mirciu. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Huși, dirijat de diaconul Vlad Mironescu. Numeroși credincioși din Vaslui și nu numai, au participat la aceste momente, rugându-se și închinându-se Maicii Domnului.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a explicat cuvintele: «Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor» (Luca 1, 51), cuprinse în cântarea de laudă adusă de Fecioara Maria lui Dumnezeu:

Brațul Domnului nu este altcineva decât Iisus Hristos. Sfântul Irineu de Lyon, un mare Părinte ale Bisericii creștine primare, ne spune că cele două brațe ale lui Dumnezeu-Tatăl sunt Fiul și Duhul Sfânt, cele prin care l-a creat pe om și a creat lumea din nimic.

Brațul puternic, despre care vorbește Maica Domnului, este Însuși Iisus Hristos, Cel care nu Își arată puterea în logica noastră – de a domina pe cineva, de a oprima pe cineva –, ci în slujire și dragoste.

La Cina cea de Taină, Hristos îi încredințează pe ucenicii Săi, spunându-le: „Dacă printre stăpânitorii lumii acesteia este această obișnuință – ca ei să fie slujiți, Eu vă spun că printre voi, ucenicii Mei, care vă asumați condiția de creștini, cel care vrea să fie întâiul între voi, să fie slujitorul tuturor. Să nu așteptați să fiți voi slujiți, aclamați, apreciați, să vină peste voi ploaie de osanale, să fiți ridicați pe niște socluri pe care, poate, nu le meritați. Voi, dacă vreți să fiți primii, trebuie să fiți slujitorii tuturor”. În felul acesta înțelegem puterea lui Dumnezeu.

Hristos a venit pe pământ nu ca un împărat, într-un palat măreț, nici nu a fost înconjurat de mulțime de oameni. Evenimentul Nașterii Lui nu a fost mediatizat, ci S-a născut într-o peșteră săracă, smerită, de la marginea Betleemului, chiar dacă El este Împăratul cel Ceresc și ne învață că adevărata slujire este, întotdeauna, prin smerenie și prin foarte multă dragoste.

Puterea (tăria) brațului lui Dumnezeu are drept conținut dragostea, slujirea și smerenia.

Când era pe Cruce, Hristos ar fi putut, ca Dumnezeu, într-o secundă, să-i pulverizeze pe toți cei care erau de față și Îl batjocoreau, Îl ironizau, Îl persiflau și se năpusteau asupra Lui cu ură.

Dumnezeul creștinilor nu Se comportă în felul acesta. Nu are nevoie să-Și demonstreze forța, pentru că El Își descoperă atotputernicia prin dragoste, așa cum le-a descoperit-o celor care erau la picioarele Crucii, și cum ne-o descoperă nouă, celor care ne împărtășim de binefacerile jertfei lui Hristos de pe Cruce și ale Învierii Lui.

În felul acesta, smerenia lui Hristos „zdrobește (risipește) pe cei mândri, în cugetul inimii lor”. De ce nu se spune „în cugetul minții lor” (cugetele noastre sunt în minte)? Pentru că, în gândirea biblică, inima este sediul (centrul) trăirilor duhovnicești.

Ni se spune că îi risipește pe cei mândri, în contrast cu cei smeriți, care întotdeauna au puterea de a fi uniți, în coeziune.

Oamenii mândri sunt risipiți. Omul mândru crede, în mintea lui, că este incasabil, că nu poate fi sfărâmat niciodată – își confecționează o anumită imagine despre sine însuși, și crede că este invincibil (de neclintit).

Câți dintre noi nu suntem acaparați, hipnotizați de mândrie! Toată lumea știe de toate, toți au tendința de a da lecții. Foarte greu găsim pe cineva care să ne spună: „Uite, eu vreau să învăț de la tine. Tu ai acumulat niște ani de experiență. Vreau să mi-o împărtășești, și îți dau credit”.

În ziua de astăzi, mergem la medic, și îl învățăm noi pe medic ce să facă; ne ducem la preot și îi spunem preotului ce are de făcut. Este foarte greu să lucrezi cu mentalitățile afectate de mândrie și de orgoliu imens. Este foarte greu să comunici, chiar și în familie, cu cel care crede că le știe pe toate și că este infailibil.

Acest verset, pe care l-a rostit Maica Domnului, vrea să ne spună că, cu cât ești mai sus, urcat iluzoriu pe un piedestal, cu atât, când vin încercările în viața ta, te vei zdrobi cumplit, când vei ajunge jos, din punct de vedere spiritual.

Când Dumnezeu vede că avem pretenția de a fi mici zei și de a ne pune aripi, vrea să ne descopere propriile noastre limite. Este cumplit, pentru că ne lovește exact acolo unde noi ne credeam cei mai puternici și de neînvins. Oricât ne consideram noi de incasabili, ne zdrobim.

Despre omul smerit se spune că el nu are unde să cadă, și nici nu se poate zdrobi, pentru că el este deja jos de tot. Omul mândru se plasează cât mai sus, și vine o încercare și se zdrobește.

Nouă ne-ar conveni și ne-ar plăcea ca smerirea celor mândri să fie foarte repede, automat, ca să simtă și ei că nu sunt chiar centrul universului, în jurul căruia trebuie să pivoteze toți, ca niște sateliți, însă aceasta e tot o formă de mândrie. Nu se întâmplă așa, ci este o taină a lui Dumnezeu, de ce îngăduie să ne mai smerească cineva, prin mândria lui.

Mândria ia nenumărate fațete. În general, omul mândru este și ignorant, oricât de inteligent ar fi. Omul smerit este deștept. Este și o vorbă – „un om deștept niciodată nu o face pe prostul, dar un om prost întotdeauna o face pe deșteptul”.

Preasfinția Sa a arătat că putem învăța din modelul de viață al Maicii Domnului ce presupune atât smerenia, cât și slujirea:

Învățăm de la Maica Domnului că puterea lui Dumnezeu este slujirea și smerenia, așa cum ea a trăit întreaga viață.

Să ne gândim, oricât de mândri am fi, că poate veni un moment în viața noastră, în care totul se ruinează (tot ceea ce noi am construit, imaginar, în mintea noastră, crezând că noi suntem cineva și toți trebuie să ni se aplece), se zdrobește și se risipește, și vom simți foarte dureros acea zdrobire, care este din cauza mândriei noastre, nu pentru că Dumnezeu o generează. Mândria noastră ne aruncă cât mai jos și ne fărâmițează.

Părintele Alexander Schmemann ne-o prezintă pe Maica Domnului, așa cum este ea, în contrast cu firea noastră mândră și arogantă:

„Fecioara Maria, Preacurata Maică, nu cere nimic și primește totul. Ea nu urmărește nimic, și are totul. În chipul Fecioarei Maria aflăm ceea ce s-a pierdut în totalitate din lumea noastră mândră și agresivă: compasiunea, blândețea, purtarea de grijă, încrederea și smerenia. Noi o numim Doamna noastră și Împărăteasa Cerului și a pământului, însă ea se numește pe sine «roaba Domnului». Ea nu caută să propovăduiască sau să demonstreze ceva, și totuși, simpla sa prezență, cu lumina și bucuria care o însoțesc, îndepărtează neliniștea problemelor noastre. e ca și cum am fi fost plecați de acasă întreaga zi, într-o călătorie lungă, obositoare, și plină de nereușite, și am fi revenit, în cele din urmă, acasă, unde totul se limpezește și se umple de acea fericire mai presus de cuvinte, care este singura fericire adevărată. Așa este Maica Domnului.”

La finalul slujbei, Părintele Episcop Ignatie a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan pentru binecuvântarea acordată ca Icoana Maicii Domnului de la Hadâmbu să poposească, pentru câteva zile, în Vaslui, precum și părintelui stareț Nicodim Gheorghiță pentru dragostea cu care a venit în Episcopia Hușilor.

La rândul său, părintele stareț Nicodim și-a manifestat recunoștința față de Părintele Episcop Ignatie, față de preoții și credincioșii care au venit în număr mare să o cinstească pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Un scurt istoric al Icoanei Maicii Domnului „Axionița” de la Hadâmbu a fost prezentat de părintele protosinghel Iorest Goraș, secretarul Mănăstirii Hadâmbu.

Cu binecuvântarea Părintelui Episcop Ignatie, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului va rămâne la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui, până în după-amiaza zilei de sâmbătă, 13 august 2022.

În acest răstimp, credincioșii se vor putea închina Maicii Domnului și vor putea participa la următorul program liturgic:

ora 07.00 – Sfânta Liturghie

17.00 – Paraclisul Maicii Domnului

18.00 – Taina Sfântului Maslu

Sâmbătă (13.08.2022):

ora 07.30 – Sfânta Liturghie;

ora 14.00 – Spovedanie

ora 16.00 – Paraclisul Maicii Domnului (după slujba Paraclisului, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului se va întoarce la Mănăstirea Hadâmbu).

Sursa: Episcopia Hușilor