Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Eduard Irimiea, părintele exarh Zaharia Curteanu și părintele Meletie Mercaș, duhovnicul mănăstirii.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” al Catedralei Episcopale din Huși, coordonat de diaconul Vlad Mironescu.

În cuvântul de învățătură, Părintele Episcop Ignatie a arătat că Maica Domnului este modelul deplin pentru umanitate:

«Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile» (Luca 1, 48)

Memoria liturgică a zilei de astăzi ne aduce în atenție unul din evenimentele din viața Maicii Domnului. Astăzi este sărbătoarea adormirii ei (a mutării ei la cele cerești). Fiecare sărbătoare închinată Maicii Domnului este un foarte bun prilej pentru a reflecta asupra biografiei ei spirituale.

Maica Domnului este modelul deplin a tot ceea ce înseamnă umanitate.

Se vorbește foarte des despre faptul că omul zilelor noastre a decăzut, moral vorbind, din demnitatea de fiu al lui Dumnezeu. Unul dintre teologii de seamă ai Bisericii Ortodoxe, Părintele Alexander Schmemann, ne spune că modul de a ne raporta la om, conform mentalității lumii de astăzi, din care noi facem parte, este fie unul de minimalism, fie de maximalism.

Minimalism, în sensul că omul este conceput ca fiind o simplă existență biologică, un pumn de carne – adică îi este amputată dimensiunea sa spirituală; omul este gândit doar ca fiind un simplu fenomen al unor legi naturale. Evident că niciunuia dintre noi nu ne convine să fim considerați în felul acesta, pentru că n-ar mai fi niciun fel de diferență între noi și regnul animal. Dacă noi suntem gândiți doar în funcție de datele noastre biologice, fără dimensiunea spirituală, fără faptul că suntem și suflet, această viziune asupra omului este una foarte săracă.

În dimensiunea maximalistă, se crede că totul pivotează în jurul omului, iar omul este așezat în centrul universului, fiind exclus Dumnezeu, Care nu are ce căuta în această lume. De aceea, conform mentalității postmoderne, se pune un foarte mare accent pe drepturile și libertățile omului, care sunt absolutizate, multe dintre ele fiind împotriva demnității umane, pentru că nu pun în valoare demnitatea spirituală a persoanei umane. Cu toate acestea, omul este considerat centrul tuturor lucrurilor. O asemenea abordare, maximalistă, nu este altceva decât întoarcerea la gândirea filosofiei antice, în care se spunea despre om că este măsura tuturor lucrurilor.

Niciuna dintre aceste abordări față de om – nici gândirea minimalistă, care vede în om doar un simplu morman de carne (pură biologie), nici gândirea maximalistă, în care omul este văzut ca fiind măsura tuturor lucrurilor, absolutizându-se drepturile și libertățile lui – nu este cea mai justă, în concordanță cu modul cum Dumnezeu ne-a gândit și ne-a adus în această lume.

Cu alte cuvinte, nici dependența exclusivă de tot ceea ce ține de lumea naturală, dar nici faptul de a ne revolta împotriva Creatorului, așezându-ne noi în locul Lui, nu constituie o viziune corectă despre om.

Maica Domnului ne conferă modelul absolut a ceea ce înseamnă omul, în deplinătatea și în frumusețea lui.

Preasfinția Sa a afirmat că Maica Domnului este omul deplin și frumos:

Din textele Sfintei Scripturi care fac referire la Maica Domnului, reiese cu maximă pregnanță faptul că ea a conștientizat dependența de Dumnezeu, faptul că trebuie să fie ascultătoare, să se pregătească să-L primească pe Dumnezeu-Fiul întrupat ca Om, în pântecele ei.

Această pregătire, pentru a-L primi pe Dumnezeu-Fiul în pântecele, ne-o înfățișează pe Maica Domnului ca fiind omul deplin și frumos, care ține cont de faptul că Dumnezeu este centrul vieții. Părinții Bisericii noastre au subliniat această sfințenie și frumusețe a Maicii Domnului, ca cea care s-a pregătit, a avut conștiința faptului că depinde de Dumnezeu, iar trupul ei avea imprimat în el sfințenia și tot ceea ce numim noi mai minunat, din punct de vedere moral.

Unul dintre Părinții Bisericii din secolul al XIV-lea, Sfântul Nicolae Cabasila, ne spune că Dumnezeu nu i-a spus de dinainte Maicii Domnului că ea va fi aleasă pentru a-L aduce pe Dumnezeu-Fiul, ca Om, în această lume, iar acest lucru s-a întâmplat dintr-un motiv foarte precis:

„Dar pentru că a tăcut și nu i-a spus dinainte nimic din cele viitoare, a făcut evident că nu cunoștea nimic Dumnezeu mai frumos sau mai bun, decât cele pe care le vedea la Fecioara. Iar de aici, este evident că Și-a ales drept Mamă nu doar pe cea mai bună dintre toți oamenii care sunt, ci pe cea mai bună pur și simplu, și nu doar pe cea care-I convenea cel mai mult din neamul omenesc, ci pe cea care-I convenea întru toate, astfel încât să fie un lucru cuvenit să-I fie Mamă.”

Cât de frumos se exprimă Sfântul Nicolae Cabasila – Dumnezeu a ales-o pe Maica Domnului dintre cei mai buni și mai minunați oameni, ca să se învrednicească de acest dar minunat, de a-L zămisli și de a-L naște ca Om, pe Dumnezeu-Fiul, în această lume.

Maica Domnului – așa cum ne spune Părintele Alexander Schmemann – este cel mai bun răspuns în fața celor două abordări față de om – cea minimalistă și cea  maximalistă. Maica Domnului este cea care, prin biografia ei, își exprimă dependența de Dumnezeu, faptul că ea nu este o pură existență biologică, ci făptura lui Dumnezeu, chemată să se îndumnezeiască și să-L gândească pe Dumnezeu ca fiind în centrul vieții ei, nu la periferie sau evacuat în altă parte.

Ar trebui să reflectăm asupra Maicii Domnului, și ea să fie pentru noi modelul de bunătate, de smerenie și de discreție pe care să-l urmăm.

Ierarhul Hușilor a evidențiat discreția și smerenia ce o caracterizează pe Sfânta Fecioară Maria:

Maica Domnului nu a căutat să iasă în evidență prin absolut nimic. Nu avem de la Sfânta Fecioară Maria memorii sau un jurnal, sau o biografie foarte precisă (exactă), pentru că ea și-a identificat viața cu viața lui Hristos.

Acest lucru nu este imposibil, ci poate deveni realizabil, dacă ne gândim – cu toții trăim un asemenea sentiment și o asemenea experiență – la faptul că, atunci când iubim pe cineva foarte mult, avem convingerea că nu mai trăim noi, ci trăiește celălalt în noi. Toate referințele noastre sunt în legătură și pivotează în jurul omului pe care îl iubim. Am putea spune, aproape, că noi ne anulăm pe noi înșine, pentru ca cel pe care îl iubim să devină pregnant în viața noastră. Așa a trăit Maica Domnului – s-a anulat pe sine însăși, ca să-L lase pe Hristos să trăiască în ea.

Astăzi, oamenii caută celebritate, caută să se impună, mai ales prin scandal, prin obrăznicie și multă aroganță. Ne scapă din vedere faptul că niciodată nu vom rămâne în memoria posterității dacă am fost oameni care am batjocorit și am desființat identitatea sau biografia altora. Vom rămâne ascunși în răutatea noastră, sau ne vom evidenția asociindu-ne cu răutatea pe care am manifestat-o în jurul nostru.

Maica Domnului nu a căutat să fie celebră. A rămas în anonimat. Omul bun, în general, este foarte discret.

Omul orgolios (mândru, plin de sine) caută, cu orice preț, să sune din zurgălăii obrăzniciei și ai nesimțirii, ca să atragă atenția, ca toată lumea să aibă reflectoarele întoarse înspre el.

Din păcate, și noi încuviințăm un asemenea comportament, îl colportăm, îl răspândim și îl multiplicăm. Nu numai printr-o atitudine concretă, vorbind unei alte persoane, colportând o minciună sau o calomnie. Ci, și printr-un simplu click pe care îl dăm pe conturile personale de pe rețelele de socializare, la o postare în care este o minciună sau calomnie. Printr-un simplu click, pe care l-am dat într-o fracțiune de secundă, de fapt ne-am asumat să fim parte din acea răutate, multiplicând o minciună sau o calomnie. Fără să ne dăm seama, vom fi parte din mizeria pe care cineva a aruncat-o în spațiul public, devenind complici la distribuirea răului.

Maica Domnului ne învață, pe fiecare dintre noi, discreția, smerenia și, mai ales, bunătatea. Ea a fost cea mai frumoasă dintre făpturile omenești, având în vedere frumusețea și verticalitatea morală. Toate virtuțile și harurile dumnezeiești erau concentrate în ființa Maicii Domnului, de aceea ea L-a putut primi pe Dumnezeu-Fiul, ca Om, să-L zămislească și să-L nască în această lume.

Maica Domnului să ne fie ocrotitoare și să o avem întotdeauna drept model. Iar când suntem răi, sau când avem tendința de a fi răi, să ne-o aducem aminte, să o avem ca referință în mintea noastră, ca fiind bunătatea, discreția și smerenia autentică, în relațiile dintre noi.

La finalul slujbei, într-un cadru festiv, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie l-a hirotesit întru arhimandrit pe părintele Meletie Mercaș, duhovnicul Mănăstirii Moreni.

Sursa: episcopiahusilor.ro