PS Ignatie a slujit în Parohia Șendreni, Protopopiatul Hârlău
În ziua Cinstirii Icoanei Maicii Domnului „Pantanassa” - izbăvitoarea de cancer, joi, 15 octombrie 2020, Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie a oficiat Sfânta Liturghie în Parohia Șendreni, Protopopiatul Hârlău, judeţul Iaşi.
Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârșit joi, 15 octombrie 2020, Sfânta Liturghie, în Parohia Șendreni, Protopopiatul Hârlău, judeţul Iaşi. Slujba a fost săvârşită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Ierarhul Hușilor a sfințit cu acest prilej icoana Maicii Domnului – Pantanassa şi icoana Petru şi Pavel de pe clopotniţa parohiei. Potrivit site-ului Eparhiei Huşilor, în cuvântul de învățătură, Părintele Episcop Ignatie a explicat cuvintele Mântuitorului: «Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine». (Luca 7, 23): „Acest cuvânt al lui Hristos este extrem de actual. În general, noi înțelegem prin fericire o stare de plinătate sufletească, când ne propunem ceva și ajungem să devenim beneficiarii acelui lucru. Suntem fericiți când trecem printr-un examen, suntem fericiți când trecem peste o situație limită, suntem fericiți când cei de lângă noi ne iubesc, suntem fericiți când simțim că suntem realizați din punct de vedere profesional. Sunt atâtea momente pe care le percepem ca stări de fericire, de bucurie. Din tot acest evantai de stări de fericire lipsește una singură, cea pe care ne-o amintește Domnul Hristos. Atunci când noi nu ne smintim întru El, putem fi oameni fericiți. Toate celelalte stări de fericire amintite sunt binecuvântate de Dumnezeu și sunt pentru noi o mare bucurie, însă sunt trecătoare. Nu suntem siguri pe nici una dintre ele: nici pe sănătatea noastră, nici pe ceea ce deținem material, nici pe inteligența noastră, nici pe dragostea celor din jur. Nimic din cele enumerate nu sunt veșnice. Adevărata fericire este cea pe care ne-o dă Hristos. Când inima noastră este plină de El, când noi ajungem la convingerea lăuntrică că Hristos este sensul vieții noastre și că nimic nu este mai important decât El, atunci putem spune cu adevărat că s-a instalat în noi starea de fericire, pe care o identificăm cu bucuria, cu liniștea, cu starea de așezare, de armonie interioară”. Totodată, Preasfinția Sa a insistat asupra faptului că adevărata mărturisire se face prin faptele credinței, mai puțin prin vorbe: „Astăzi sunt mulți care se smintesc de cuvintele lui Hristos și Îl calomniază, Îl batjocoresc pe El și credința Bisericii. Nouă nu ne rămâne decât să fim martori ai lui Hristos Cel răstignit și înviat. Să dăm mărturie despre credința noastră în Hristos. Această mărturie nu ar trebui să se axeze atât pe vorbe, pe declarații și polemică, cât pe modul nostru de viețuire. Când cineva ne vede cum ne comportăm, cum ne raportăm față de cei din jur, cum ne-am asumat cuvântul lui Hristos, să spună: «uite cum trăiesc creștinii și cât sunt de buni». Un Părinte al Bisericii ne spune că starea de curăție a unui om se măsoară prin iubirea și înțelegerea pe care o manifestă față de cei neputincioși și păcătoși”.
Parohia Șendreni a fost, până în anul 2000, filie a parohiei Storești. Pentru a se ridica actuala biserică, pr. Popovici Mihai, parohul de la Storești, a cumpărat locul pe care să se construiască o biserică pentru enoriasii din Șendreni. În anul 2000 a fost hirotonit pr. Pijin Marius pentru parohia Șendreni, care, împreună cu enoriașii, a cumpărat 100 de metri cubi de piatră, balast și alte materiale pentru a începe construcția unei biserici din piatră. În 2001, pr. Pijin Marius a fost transferat la parohia Flămânzi-Cordun, parohia Șendreni fiind suplinită de parohul de la Storești până în anul 2005, când pe seama acesteia a fost hirotonit actualul paroh, pr. Petru Ceobanu. În același an a fost pusă piatra de temelie, iar din anul 2006 au început lucrările de construcție a clopotniței și a casei parohiale. Sfânta Liturghie a fost oficiată pentru prima dată în acest lăcaș de închinăciune în noaptea Învierii din anul 2007, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în vremea slujirii ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.