PS Macarie: „Să-i cuprindem pe toți în îmbrățișarea rugăciunii, luând pildă de la Mântuitorul care și-a întins brațele pe cruce pentru a ne deschide brațele părintești din cer”

Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord

PS Macarie: „Să-i cuprindem pe toți în îmbrățișarea rugăciunii, luând pildă de la Mântuitorul care și-a întins brațele pe cruce pentru a ne deschide brațele părintești din cer”

Sâmbătă, 6 aprilie 2019, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord a săvârșit Sfânta Liturghie și pomenirea celor adormiți în Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm. 

În Duminica a IV-a din Postul Mare, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie tot la Centrul Episcopal, unde în cuvântul de învățătură s-a referit la treapta rugăciunii din „Scara urcușului dumnezeiasc” a Sfântului Ioan Scărarul pomenit în această duminică:

„În jertfa rugăciunii găsești un Umăr părintesc pe care îți plângi amarul, o Ureche binevoitoare Care îți ascultă glasul, o Vorbă care îți alină dorul, primind mângâiere iertătoare. Nu avem altă cale de comunicare cu Domnul, decât rugăciunea. Nu avem altă armă de luptă pentru depărtarea ispitelor decât rugăciunea. Nu avem alt mijloc mai grabnic de a sări în ajutorul semenului decât rugăciunea. Rugăciunea nu este doar o faptă bună pe care o putem lucra pentru mântuire, ea este o stare a inimii, o orientare a personalității noastre, o tindere din inerția materiei spre curatul cerului. Un părinte din vechime ne învață că acela care se roagă numai la vremea rânduită special pentru rugăciune, nu se roagă cu adevărat. Tâlcul acestei apoftegme este adânc: noi suntem chemați la rugăciunea neîncetată. Nu atât ca o virtute de căpătâi a creștinului, ci ca o nevoie a sufletului nostru, o nevoie ființială. Avem nevoie să ne rugăm continuu, așa cum avem nevoie să respirăm pentru a trăi. „Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feței lui Dumnezeu?” (Psalm 41, 2), spune și psalmistul. Rugăciunea este, cu adevărat, respirația sufletului nostru. Avem suflet viu, doar atât cât ne rugăm. Împlinim chemarea noastră de a fi în comuniune cu Dumnezeu atunci când ne unim cu El prin rugăciune. Îl odihnim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe Sfinți, în măsura în care ne rugăm.  Așadar, iubiții mei, să ne rugăm fierbinte, neîncetat, căci rugăciunea ne curăță mintea, ne înmoaie inima, ne încălzește sufletul, înălțându-ne și unindu-ne cu Dumnezeu. Să ne rugăm unii pentru alții și să-i cuprindem pe toți în îmbrățișarea rugăciunii, luând pildă de la Mântuitorul care și-a întins brațele pe cruce pentru a ne deschide brațele părintești din cer!”.

În aceste zile, Preasfințitul Macarie a spovedit la Stockholm credincioșii și a îndrumat tinerii și copiii din comunitate.

Citește despre: