Credincioșii care au venit de la primele orele ale dimineții la Biserica „Vovidenia” din Botoșani au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

În predica ținută în cadrul Sfintei Liturghiei, Preasfințitul Părinte Episcop-vicar le-a vorbit celor prezenți despre viața și mucenicia Sfântului Efrem, dar și despre ajutorul pe care îl primim de la sfinți:

În aceste zile, care păstrează atât de luminos mesajul Sfintei Învierii în sufletele noastre, prăznuim un sfânt, Sfântul Efrem cel Nou, destul de cunoscut și la noi în țară. Sfânt mucenic care a pătimit la începutul secolului XV, în Grecia. Ne întrebăm de ce, iată, și în Botoșani, și în Iași, și în multe locuri în țară, sfinți ai poporului grec sunt atât de apropiați de sufletele noastre. Pentru că așa cum însuși Sfântul Apostol Pavel a arătat, cel ce trăiește în Dumnezeu, transcede granițele țării și orice fel de alte granițe, atunci când vorbim de drept slăvitori de oameni care cinstesc pe Dumnezeu și împărtășesc aceiași bucurie a Învierii. Și sfinții, ori de ce naționalitate ar fi caută spre sufletul celui care are o înțelegere adâncă, celui care cu onestitate caută pe Dumnezeu și caută mai ales să-și schimbe viața. Ne ajută sfinții de multe ori și când avem un mic necaz, o nedreptate, până și o banală pieredere a unor obiecte necesare, dar cel mai mult se bucură sfinții de noi, atunci când înțelegem și noi puterea dreptei credinței și încercăm să schimbăm ceva în viața noastră de la zi la zi. Cea mai mare schimbare este, în primul rând, a fi mulțumiți, a fi bucuoși, a mulțumi lui Dumnezeu pentru darul vieții; a înțelege că nicio întâlnire pe care ne-o pune Dumnezeu în viață nu e întâmplătoare.

Cine a fost Sfântul Efrem cel Nou?

Sfântul Efrem cel Nou s-a născut în Grecia pe data de 14 septembrie 1384. Sfântul Efrem cel Nou a rămas orfan de tată încă de mic copil, astfel că el împreună cu ceilalți 6 frați ai săi au fost îngrijiți numai de mama sa evlavioasă.

La vârsta de 14 ani, Sfântul Efrem cel Nou a intrat ca monah in Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniților, din regiunea grecească Attica (de lângă localitatea Nea Makri). Pe data de 14 septembrie 1425, Sfântul Efrem cel Nou a fost luat în robie de către turcii care au atacat mănăstirea de pe Colina Neprihăniților, iar ceilalți călugări din obștea sa au fost decapitați.

Martiriul Sfântului Efrem cel Nou a durat 8 luni: a început pe data de 14 septembrie 1425 (de ziua Sfintei Cruci, care este și ziua de naștere a Sfântului Efrem cel Nou), când turcii au cotropit Mănăstirea aflată pe Colina Neprihăniților (Nea Makri – Grecia) și au ucis pe ceilalți monahi prin decapitare, iar pe Sfântul Efrem l-au luat în robie; s-a sfârșit pe data de 5 mai 1426, într-o zi de marți, la ora 9 dimineața, când Sfantul Efrem cel Nou și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pântece i-au înfipt un tăciune aprins și i-au sfâșiat carnea). În toată această perioadă de 8 luni de robie, turcii l-au chinuit zi de zi pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, pentru a-l determina să-și lepede credința ortodoxă și să se facă musulman.

Pătimirile suferite de Sfântul Efrem cel Nou, au fost descoperite prima dată Monahiei Macaria, apoi și altor credincioși din Grecia. Sfântul Efrem cel Nou li s-a arătat acestor oameni uneori în realitate, iar alte ori s-a arătat în vis, pentru a-i îmbărbăta și a le promite ajutorul său, apoi Sfântul Efrem le-a dezvăluit o parte din chinurile cumplite pe care le-a suferit pentru că și-a păstrat credința ortodoxă.