Tema întâlnirii a fost „Nădejdea în Dumnezeu și încrederea în oameni”. Diferența dintre aceste două cuvinte le putem observa și în dicționar; astfel dacă „nădejdea” înseamnă să ne punem speranța în ceva ce ne sprijină, „încrederea” înseamnă a crede în sinceritatea cuiva. Vedem așadar că nădejdea și încrederea definesc comportamentul nostru pe cele două axe: către Dumnezeu și către aproapele, oferindu-ne un echilibru duhovnicesc. În acest sens, PS Părinte Damaschin ne-a vorbit despre modul în care putem crește aceste virtuți, adică despre cum am putea să avem mai multă nădejde în Dumnezeu și cum să trecem cu ușurință peste dezamăgiri.

„Sfântul Ioan Scărarul vorbește despre toate cele trei virtuți - credința, nădejdea și dragostea – ca fiind o singură strălucire și o singură lumină. Zice Sfântul că una este raza, alta este lumina și alta este cercul. Astfel, nădejdea se întemeiază pe credință și își trage substanța din credință. Când spun «sper să ajung la Madrid», înseamnă  că știu că există Madrid și că mai știu că există ceva care poate să mă ducă acolo. Când vorbesc de nădejdea în Dumnezeu, înseamnă că eu deja am o credință în Dumnezeu. Credința în Dumnezeu trebuie să preceadă într-un fel nădejdea în Dumnezeu. Când spun «Cred în Dumnezeu», înseamnă că eu cred în existența Lui. Când spun «Nădăjduiesc în Dumnezeu», înseamnă că mă refer mai mult la o lucrare a lui Dumnezeu cu mine, o lucrare proniatoare, o lucrare mântuitoare”, a subliniat Episcopul vicar al Sucevei și Rădăuților.

„Și nădejdea, și credința, sunt două virtuți care nu sunt condiționate de ceva. Dacă îmi caut argumente pentru credință sau argumente și motive pentru nădejde, înseamnă că am o problemă și cu nădejdea, și cu credința. Eu nu sper pentru că am de ce să sper; de multe ori sper pentru că nu am prea multe motive ca să sper. Zice Sfântul Apostol Pavel că noi suntem mântuiți prin nădejde, iar nădejdea care se vede nu mai este nădejde. Și tot el zice că împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că va fi părinte al multor neamuri. N-avea nimic în jurul lui care să-l determine să aibă această nădejde: era bătrân și el, era bătrâna și soția sa. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că va fi părinte al multor neamuri. Fariseii și arhiereii Vechiului Testament, când Mântuitorul Iisus Hristos era pe Sfânta Cruce, i-au spus: Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe Cruce, ca să vedem și să credem. Ei nu știau că în momentul în care ai văzut, iese din ecuație credința. Este, dacă vreți, și o eroare lingvistică; atunci când spun «Cred pentru că am văzut», cele două verbe se anulează unul pe altul. Și de aceea atunci când obiectul nădejdii sau obiectul credinței este atins, nu mai pot vorbi nici despre nădejde, nici despre credință”, a adăugat PS Părinte Damaschin Dorneanul.

Ca sentiment, prima dată trăim nădejdea în Dumnezeu - ,,Nădejdea mea este Tatăl” -  întrucât Dumnezeu își pune nădejdea în om încă de la crearea lui, iar omul este într-o permanenă comuniune  cu Dumnezeu. Noi ne punem, la rândul nostru, încrederea în aproapele care este, indiferent de părerea noastră bună sau mai puțin bună despre el, o icoană; aproapele este ,,chipul viu al lui Dumnezeu".

- „Ce facem însă atunci când încrederea ne-a fost trădată?”

PS Părinte Damaschin ne-a răspuns că din momentele de dezamăgire putem ieși atunci când alegem să iertăm și ne rugăm mai mult pentru ceilalți.

- „Cum scăpăm de deznădejde?”

- „Să vă luptați cu ea, îndrăzniți! Stați alături de Dumnezeu ca un prunc alături de mama sa”.

Discuția tinerilor cu PS Părinte Damaschin a continuat cu mai multe întrebări și gânduri despre nădejde, încredere, iubire și rugăciune.

Îndemnul Preasfințitului Dmaschin pentru noi, tinerii, este acela de a fi puternici și curajoși, iar cuvintelor noastre să adăugăm și puterea faptelor săvârșite pentru sprijinul aproapelui nostru. Conferința s-a încheiat cu un frumos îndemn, preluat de la părintele Dumitru Stăniloae, prin care putem reuni nădejdea în Dumnezeu și încrederea în oameni prin comportamentul nostru: „Cel mai frumos discurs despre dragoste este îmbrățișarea!”. (Roxana-Ionela Ciobanu - ASCOR Iași, Tudorel Rusu)