În ziua de cinstire a sfântului, 5 august 2021, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a amintit la predică de calitatea de scriitor a Sfântului Ioan Iacob şi a subliniat că scrierile sale „vădesc dincolo de simplitatea aparentă o lucrare tainică a lui Dumnezeu în viaţa sa”, după care a rostit câteva versuri care-i aparţin Sfântului Ioan Iacob.

Să nu mai cauţi la plăcerea
Prietenilor trecători
Căci ei nu pot să te ajute
Atuncea când va fi să mori.

Prieten bun câştigă-ţi plânsul
Şi „Rugăciunea lui Iisus”,
Căci plânsul stinge focul veşnic
Iar ruga te înalţă sus.

De-asemenea să ai prieteni
Poruncile dumnezeieşti
Pe care, fără de prihană,
Cu dragoste să le păzeşti.

Ierarhul a prezentat alte aspecte esenţiale din viaţa Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ.

„Sfântul Ioan Iacob trecut către Domnul în urmă cu 61 de ani după o viaţă scurtă, dar plină de încercări şi lucrări minunate ale lui Dumnezeu în viaţa sa”.

„Copil fiind cu numele Ilie, a schimbat dorul după părinţii săi – pe care nu i-a cunoscut – în dor după Dumnezeu, Părintele nostru al tuturor”.

„Frumoasele cuvinte pe care le-a scris mai târziu vorbesc despre această nădejde a unui copil orfan care simţea doar nădejdea lui Dumnezeu în zilele importante ale vieţii lui când alţii se bucurau, iar el plângea pentru pierderea părinţilor”, a subliniat Preasfinţia Sa.

Ierarhul a amintit că Sfântul Cuvios Ioan Iacob, în timpul vieţii sale, „a manifestat o deosebită atenţie faţă de omul aflat în suferinţă”.

„Pe lângă ascultarea sa de bibliotecar şi profesor la Şcoala monahală a mănăstirii Neamţ, care funcţiona mai ales în vremea posturilor, Sfântul Ioan Iacob a fost ucenicul celui care îngrijea bolnavii la bolniţă, mulţi atunci la număr”.

El s-a remarcat şi prin râvna pentu cele sfinte. „Lacrimile copilăriei au fost transformate în rugăciuni fierbinţi către Mântuitorul şi dorinţa de a-L avea pe Părintele ceresc ca purtător de grijă în locul părinţilor săi care s-au dus atât de timpuriu către Domnul, lăsându-l ofan. Rugăciunea Lui a fost stăruitoare atât la Mănăstirea Neamţ, nevoindu-se şi fiind pildă fraţilor săi de nevoinţă, cât mai ales în Ţara Sfântă la Sfântul Sava, la Hozeva sau la Schitul Românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de lângă râul Iordanului”.

PS Timotei Prahoveanul a mai spus că tradiţia acestor înalte trăiri duhovniceşti este dusă mai departe inclusiv prin misiunea desfăşurată la Paraclisul Catedralei Naţionale.

„Şi aici (n.r.: la Paraclisul Catedralei Naţionale) slujeşte un părinte cu metania la Mănăstirea Neamţ care a aflat multe lucruri din vieţuirea aspră a Sfântului Ioan Iacob şi la Neamţ, şi în Ţara Sfântă. Părintele Arhimandrit Paisie Teodorescu a fost şi unul dintre membrii delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române, participant la canonizarea Sfântului Ioan Iacob de către Patriarhia Ierusalimului la sfârşitul lunii ianuarie 2016”.

Sărbătoarea Sfântului Ioan Iacob este o sărbătoare a românilor de pretutindeni, a spus Episcopul, care a explicat că sfântul şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii pe meleaguri străine, şi mai puţin în România, dar „a înţeles că tot pământul este al Domnului”.

„El îi îndeamnă pe fraţii pribegi ai României să nu uite că sunt români şi creştini şi îi îndeamnă pe cei plecaţi departe de ţara în care s-au născut să-şi păstreze credinţa, identitatea, să nu uite de tradiţiile sfinte ale pământului românesc”.

În timpul Sfintei Liturghii, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a hirotonit un diacon întru preot.

Cu ocazia sărbătorii, la Paraclisul Catedralei Naționale au fost aduse de la Reşedinţa Patriarhală un fragment din moaște și un epitrahil ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, dăruite de Patriarhia Ierusalimului în 2018 pentru Catedrala Națională.

Sfântul Ioan Iacob are o legătură profundă cu Catedrala Naţională. El este ocrotitorul unui paraclis care va fi amenajat la demisolul lăcaşului de cult. Mai multe detalii, aici.

De asemenea, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ va fi reprezentat, în mozaic, în altarul Catedralei Naţionale.

Sursa: basilica.ro