PS Varlaam Ploieșteanul, la Piatra Neamț: „Noi, pentru sufletele noastre, trebuie să ne ostenim în timpul vieții”
Sâmbătă, 29 martie, la Biserica „Sfântul Ioan Botezatorul” Mărăței din orașul Piatra Neamț, a fost săvârșită Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, dimpreună cu un numeros sobor de preoți și diaconi. De asemenea, ierarhul a oficiat și o slujbă de pomenire pentru sufletul robului lui Dumnezeu Dumitru Luca, cu prilejul împlinirii a 40 de zile de la trecerea sa la cele veșnice.
Prezența Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul la parohia din Piatra Neamț a fost binecuvântată de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, motivul fiind împlinirea a 40 de zile de la plecarea în veșnicie a robului lui Dumnezeu Dumitru Luca, un credincios foarte implicat în ajutorarea multor biserici și mănăstiri.
Dimpreună cu ierarhul au mai slujit mai mulți stareți ai mănăstirilor nemtene: părintele arhim. Benedict Sauciuc de la Mănăstirea Neamț, părintele arhim. Arsenie Popa de la Mănăstirea Sihăstria, părintele arhim. Hariton Negrea de la Mănăstirea Petru Vodă, precum și părintele Valentin Tofan, protopop de Piatra Neamț, dar și alți clerici din oraș și împrejurimi.
La finalul sfintelor slujbe, Preasfinția Sa a subliniat importanța pomenirii celor plecați la Domnul, afirmând că cea mai importantă slujbă se face la 40 de zile, când sufletul este dus în fața Dreptului Judecător:
Astăzi (sâmbătă n.r.) facem pomenirea celor 40 de zile care au trecut de la plecarea la Bunul Dumnezeu a domnului Dumitru Luca, un om deosebit de apreciat și de iubit nu doar de către familie, ci și de către întreaga comunitate. Facem această rugăciune pentru că, potrivit Sfinților Părinți, mai ales acelor care au petrecut în pustiu, în crăpăturile pământului, pentru a se dedica întru totul viețuirii în Dumnezeu, acestora li s-a descoperit adeseori la rugăciunea lor care este soarta sufletelor celor adormiți. Și din învățătura lor pricepem că 40 de zile după adormire, după despărțirea sufletului de trup, acesta este dus de către îngerul păzitor prin locurile în care a umblat în timpul vieții, trece prin frumusețile Raiului și prin grozăviile iadului, iar în a 40-a zi se înalță la Ceruri, prezentându-se pentru judecata particulară în fața Dreptului Judecător, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. De aceea este o legătură între praznicul Înălțării Domnului la Cer, care are loc la 40 de zile după Învierea Sa din morți și prezentarea sufletului în a 40-a zi de la despărțirea de trup, în Ceruri, înaintea Dreptului Judecător. Această judecată particulară care are loc în a 40-a zi după moarte are un caracter limitat și temporar, pentru că acum sunt evaluate doar faptele pe care omul le-a săvârșit, fie bune, fie rele, de aceea i se pregătește un loc, tot tranzitoriu, de odihnă, până la învierea cea de obște, care poate fi sânul lui Avraam pentru cei fericiți, care au făcut în viață cele bune, sau iadul pentru cei care, neascultând învățătura Domnului, au făcut cele rele. Însă, la sfârșitul istoriei, când se vor prezenta la judecata universală, la trâmbița arhanghelului, nu doar sufletele celor adormiți, ci și trupurile lor înviate din mormintele lor vor fi evaluate și după efectele faptelor pe care le-au săvârșit în timpul vieții, efecte care s-au manifestat după judecata particulară, de aceea judecata universală este definitivă și veșnică. Noi, pentru sufletele noastre trebuie să ne ostenim în timpul vieții, de aceea Mântuitorul spune în mai multe rânduri „Lucrați cât este ziuă la mântuirea sufletelor voastre, că vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze, însă familia, Biserica, prin rugăciunile ei, și mai ales prin Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, prin pomenirea celor adormiți aici, poate schimba hotărârea judecății particulare a celor adormiți, prin pomenirea la Liturghie și prin faptele de milostenie, de dragoste creștină, făcute de urmașii celui adormit. […] La Apostolul de astăzi, de la Sfânta Liturghie, s-a citit prochimenul „Pomenirea Dreptului cu laude”. Iată că ne-am adunat și noi astăzi să facem pomenirea unui om cu laude, pentru că merită aceste laude și credem că multele fapte pe care le-a făcut în timpul vieții, în momentul judecății particulare, sunt mărturii înaintea Dreptului Judecător care va ține cont de ele. Sfântul Vasile cel Mare spune că săracii pe care i-am ajutat în timpul vieții sunt cei mai sinceri și devotați avocați pe care sufletele răposaților le au în fața Dreptului Judecător, și din câte am auzit în ultimele luni că a săvârșit în timpul vieții fratele Dumitru Luca, toate aceste fapte și toți acești oameni care au beneficiat de ospitalitatea, de dragostea și de milostenia lui, sunt mărturii și avocați înfocați care pledează pentru odihna fericită a sufletului său în sânurile lui Avraam și în lumina cea netrecătoare a Preasfintei Treimi.
Pentru noi, preoții și credincioșii parohiei noastre, domnul Dumitru Luca a fost omul prin care a lucrat Dumnezeu, pentru consolidarea și înfrumusețarea casei Sale: a donat toată tabla de cupru pentru acoperișul bisericii, ușile și ferestrele sfântului lăcaș, dar mai ales era împreună rugator cu noi la sfintele slujbe. Cu siguranță, faptele sale de milostenie sunt mult mai numeroase, izvorate din dragostea față de Dumnezeu și de oameni, tainice și smerite.
Pot da, totodată, mărturie despre ajutorul neașteptat și foarte prețios pentru Parohia Galu, unde am slujit acum mai bine de 20 de ani: un domn necunoscut nouă, văzând o biserică în construcție, a oprit, a văzut că aveam mare nevoie de ajutor și ne-a donat ferestrele pentru turla bisericii. Era cel pe care, peste ani, aveam să-l recunosc în binefacatorul bisericii în care slujesc acum.
Pentru că omul, asemenea pomului cu roade bune, se cunoaște după faptele sale, avem nădejdea ca fratele Dumitru Luca și-a găsit odihna în iubirea milostiva a Tatălui Ceresc pentru că și dânsul mult a iubit. Rămânem îndatorați, până la sfârșitul slujirii noastre la Sfântul Altar, să punem de fiecare dată o miridă la Proscomidie, în preajma Mielului, acolo unde toți oamenii sunt vii, contemporani și veșnici, fiind de asemenea și el părtaș al bucuriei nepieritoare.
Date biografice
Robul lui Dumnezeu Dumitru Luca s-a născut în data de 6 iunie 1949 în comuna Ceahlău, din părinții binecredincioși Ioan Roman și Elena. A urmat școala gimnazială în comuna Ceahlău, iar după satisfacerea stagiului militar, s-a angajat la Atelierele Centrale ca ajutor de buldozerist. A urmat studiile la liceul din Bicaz și, prin transfer, a finalizat cursurile la Colegiul Național „Petru Rareș”, urmând apoi Școala de Maiștri.
În anul 1976 s-a căsătorit cu doamna Adriana, iar în 1977 s-a născut unicul lor fiu, Florin. Până în 1994, timp de 25 de ani, a lucrat la confecții metalice, la Stația de Utilaje și Transport (SUT) din cadrul Trustului de Construcții Montaj. În data de 23 noiembrie 1994 a fost înființată firma ADF Prod, care are astăzi 350 de angajați. A condus-o cu seriorizate și devotament timp de peste 30 de ani. În data de 23 noiembrie 2024, robul lui Dumnezeu Dumitru Luca a primit „Crucea Moldavă” pentru mireni din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan.
A trecut la cele veșnice în data de 22 februarie 2025, la vârsta de 75 de ani. (pr. Mircea Ursache)
