Altfel despre iconomia lui Dumnezeu

E greu de crezut că un film despre modul în care Dumnezeu alege să lucreze în sufletul păcătoșilor a reușit să câștige numeroase premii internaționale și să devină una din cele mai influente și importante producții din istoria cinematografiei. Pulp Fiction (1994), regizat de Quentin Tarantino, pare a fi un western modern sau un film cu gangsteri ceva mai bine realizat.

E greu de crezut că un film despre modul în care Dumnezeu alege să lucreze în sufletul păcătoșilor a reușit să câștige numeroase premii internaționale și să devină una din cele mai influente și importante producții din istoria cinematografiei. Pulp Fiction (1994), regizat de Quentin Tarantino, pare a fi un western modern sau un film cu gangsteri ceva mai bine realizat. De fapt, Pulp Fiction este povestea unei convertiri. Aceasta e dificil de observat de la prima vizionare a acestui film complex și ale cărui detalii au fost lucrate cu desăvârșită migală. Firul narativ este discontinu: filmul începe cu mijlocul iar începutul se află la sfârșit. Ceea ce poate părea, la o primă vizionare, o producție tipic americană cu multă violență și limbaj licențios este, de fapt, o parabolă despre libertatea harulului lui Dumnezeu, despre lucrarea Sa asupra unui om care părea a fi iremediabil pierdut.
Jules Winfield (Samuel Jackson) și Vincent Vega (John Travolta) sunt doi criminali în slujba lui Marsellus, un gangster notoriu implicat în numeroase operațiuni ilicite. Jules, pentru a inspira și spori frica și groaza în victimele sale, obișnuiește să rostească în fața lor un citat „scripturistic“:

„Calea omului drept este împovărată din toate părțile de nedreptățile, egoismul și asuprirea oamenilor răi. Binecuvântat este acela care în numele milei și bunăvoinței îi călăuzește pe cei slabi prin Valea Întunericului (mijlocul morții, trad. rom.) căci cu adevărat el este sprijinitorul fratelui și cel care îi află pe copiii pierduți. Și îl voi lovi cu răzbunare și mânie pe acela care încearcă să-mi otrăvească și să-mi ucidă frații! Și vei știi că numele Meu este Domnul atunci când voi săvârși răzbunarea Mea asupra ta!“.

Acesta este de fapt este un melanj între Psalmul 22 și Iezechiel 25, 17, în versiunea King James Bible (în română, datorită diferențelor de traducere, poate apărea o oarecare greutate în identificarea scripturistică). Neprevăzutul se ivește în viața lor. În timpul unei acțiuni de recuperare se petrece un fapt ieșit din limitele firescului: amândoi rămân nevătămați după ce unul din datornici golește un întreg încărcător asupra lor. Jules este copleșit de ceea ce nu pare a fi fost un simplu joc al hazardului: „Ar trebui să fim morți... Aceasta a fost o lucrare dumnezeiască... Ceea ce s-a petrecut a fost o minune!“. Marcat de miraculoasa izbăvire, Jules nu poate crede, ca tovarășul său - Vincent, că totul a fost o pură întâmplare: „Ceea ce contează este faptul că am simțit atingerea lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a implicat... De ce?“. Dorind să afle voia lui Dumnezeu pentru el, Jules se hotărăște să renunțe la viața trăită în păcat.
În scena care deschide și închide filmul, doi hoți (un cuplu) jefuiesc localul în care Jules și Vincent servesc prânzul. Jules îl imobilizează pe unul din hoți (Tim Robbins). Deși îl putea ucide îl lasă în viață spunându-i: „Iʼm buying you your life“, adică „Îți (răs)cumpăr viața“. Apoi, după ce recită obișnuitul său pasaj din Biblie continuă cu o exegeză personală:
„Spun acest lucru de ani buni. Iar dacă îl auzeai însemna că trebuie să mori. Niciodată nu m-am întrebat cu adevărat ce înseamnă. Mă gândeam că era ceva cool și înfricoșător de zis cuiva pe care urma să-l omor. Dar în dimineața asta am văzut ceva ce m-a pus pe gânduri fusese salvat miraculos de la moarte. Acum, mă gândesc că acest verset ar putea să însemne că tu ești omul cel rău iar eu sunt cel drept iar arma este călăuzitorul care mă ferește de valea întunericului. Sau ar putea însemna că tu ești omul cel drept iar eu sunt călăuza iar rea și egoistă este de fapt lumea. Mi-ar plăcea să fie așa dar aceasta nu este adevărat. Adevărul este că tu ești cel slab iar eu sunt asuprirea omului cel rău. Dar mă străduiesc, mă străduiesc din răsputeri să devin o călăuză“.
În Pulp Fiction firul narativ converge înspre convertirea lui Jules. Fiecare personaj își are rolul său în această surprinzătoare istorie despre pocăința unui criminal: Marselus, liderul lor, este un simbol al diavolului (servieta sa are drept cod numărul 666); Vincent, care nu vrea să creadă în minune deși a fost martor și beneficiar al acesteia, va fi ucis după ce primește o întreită avertizare în decursul unei singure zile; jefuitorii primesc iertarea și izbăvirea de la o moarte sigură de la cel care trebuia să îi ucidă.
Nu trebuie să înșele violența (extremă, poate, a) scenelor și a limbajului din film: ele constituie un decor natural și necesar pentru a scoate în evidență drumul lung de la păcat la pocăință. Cu atât mai mare minunea cu cât întunericul în care se afla sufletul celui ce L-a aflat pe Dumnezeu era mai adânc. Jules Îl căuta pe Dumnezeu fără să fie conștient de aceasta: o licărire de lumină încă mai strălucea în sufletul său. Prin personajul criminalului pocăit din filmul lui Tarantino înțelegem că harul nu stingherește ci întărește libertatea omului, dar întotdeauna este necesară alegerea noastră.

Citește alte articole despre: crimă, chemarea lui Dumnezeu, răzbunare

De la același autor

Ultimele din categorie