Dispariția religiei

Un nou studiu al specialiștilor americani prevede că în nouă țări religia organizată va dispărea sau va lua proporții nesemnificative.

Un nou studiu al specialiștilor americani prevede că în nouă țări religia organizată va dispărea sau va lua proporții nesemnificative. Un bun prilej de a face noi generalizări pripite la nivelul întregii civilizate, cele nouă țări fiind Australia, Austria, Republica Cehă, Finlanda, Irlanda, Olanda, Noua Zeelandă, Canada şi Elveţia, toate țări avansate din punct de vedere economic și social.  Cei care cântă prohodul religiei organizate vor interpreta întotdeauna cel mai mic semn de slăbiciune al religiei ca un mare pas înainte. Dar de data acesta cred că s-au cam grăbit.

Ce au în comun aceste țări, cu excepția Irlandei care este un caz separat, este o creștere demografică foarte mică, în paralel cu un nivel de trai foarte ridicat. Cu excepția Olandei și a Elveției aceste țări nu sunt foarte dens populate.  Avem practic condițiile unui trai foarte îndestulat și la adăpost de presiuni sociale sau demografice. În aceste condiții nu e de mirare că participarea la religia organizată este în scădere. Oamenii s-au văzut cu sacii în căruță și nu se mai preocupă de religie decât poate în mod privat  și discontinuu.

În restul planetei însă, fenomenul religios este în continuă creștere. În majoritatea țărilor emergente ca noi economii în consolidare, China, India, Brazilia, religia este în plină extindere , populația crește, economie de asemenea. Făcând o paralelă din acest punct de vedere între cele nouă țări de mai sus și noile puteri economice și demografice am putea spune că fenomenul extincției religiei este însoțit de apariția unei anumite încetiniri a dezvoltării economice și sociale, încetinire datorată  atingerii unui nivel de trai considerat satisfăcător.  Dincolo de a marca încununarea unui epoci a prosperității, dispariția religiei marchează începutul unei închideri și a unui declin.

În fapt semnalizează autosuficiența, imobilitatea și  în final moartea unor societăți care se orientează doar către sine și către satisfacerea nevoilor materiale strict individuale, în care bunăstarea nu este prilej de bucurie împărtășită cu o familie numeroasă ci prilej de înstrăinare și cultivare a egoismului.

Ultimele din categorie