Începutul de an școlar - prilej de bucurie dar și de reflecție

Puncte de vedere

Începutul de an școlar - prilej de bucurie dar și de reflecție

Invit corpul profesoral la cumpătare și înțelepciune în a gestiona o perioadă de prefaceri în care cu toții vom fi actori.

Noul an școlar debutează oarecum paradoxal, îngemănând dimensiuni contradictorii - atât de bucurie și speranță, cât și de îndoială și incertitudine.  Perspectiva „luminoasă” este dată de faptul că fiecare început de an școlar generează trăiri de neuitat pentru elevi, pentru părinți, pentru dascăli, ne predispune pe toți la gândirea și vizarea a noi proiecte, ne mobilizează pentru a atinge noi ținte. Perspectiva „cețoasă” este imprimată de faptul că sistemul de învățământ nu este încă „stabilizat”, se lucrează sub semnul provizoratului, indeterminatului, fugitivului – al unui deficit de motivație, consens, încredere. Nu mai vorbim și de unele elemente contextuale (criza economică actuală), care depreciază și mai mult statutul simbolic și material al cadrului didactic și chiar încrederea beneficiarilor în actul educativ.

Noua lege a învățământului vine cu schimbări notabile în ceea ce privește aspectele structurale și procesuale, impune noi prefigurări ale ciclurilor de învățământ, ale curriculumului școlar, ale sistemului de evaluare, ale formării profesorilor. Suntem într-o fază când aceste principii sunt doar anunțate de lege, nu și specificate prin proceduri, metodologii sau derivații legislative lămuritoare. Ne-am asumat un proces de schimbare (prin guvernanții pe care sistemul politic actual îl permite), dar ne lipsesc ghidajele necesare. Procesul se desenează simultan cu crearea unor borne, a unor cadraje ale acestuia. După știința noastră, echipe de experți lucrează pe diferite componente urmând să propună artefacte procedurale care să fie asimilate sub aspect formal, legislativ (noi înșine fiind cooptați în unele dintre aceste echipe). Se lucrează sub semnul urgenței, al presiunii timpului, al lipsei, uneori, a unei viziuni integraliste și pe termen lung. Ceea ce la alții se decantează în ani, prin reflecții multiple, experimentări, validări, reevaluări, la noi trebuie să se producă în câteva luni.

Cadrul legislativ actual ne propune un evantai de schimbări ce merită toată atenția noastră. Viitorul curriculum va fi mai flexibil decât cel actual, se va mula tot mai mult pe particularitățile publicului școlar, va fi adaptat în concordanță cu o serie de competențe generice revizuite și aduse la zi. Procesul evaluativ se va multiplica și resemnifica atât la intrarea în sistem dar, mai ales, pe parcurs, funcțiile evaluării se vor remodela, trecându-se de la orientarea clasificatorie și ierarhizantă spre funcția prognostică și formativă, rezultatele evaluării vor sta la baza construirii unor planuri individualizate de învățare pentru fiecare elev, urmărirea evoluției progresului elevilor se va efectua prin intermediul unui portofoliu educațional individual (un fel de „carte de identitate educațională”), formarea cadrelor didactice se va realiza la nivel post-licență prin masterul didactic. Aceste exigențe sunt cuprinse în textul legii, urmând să se concretizeze, să se rafineze în anii ce vin, dacă baza legislativă se va menține.

Invit corpul profesoral la cumpătare și înțelepciune în a gestiona o perioadă de prefaceri în care cu toții vom fi actori. Este adevărat că nu noi creionăm politicile educaționale de nivel macro (nu avem cum, nu avem forță decizională, nu e treaba noastră). Însă, la nivelul practicilor curente, al activităților didactice de zi cu zi, suntem în continuare suverani. Trebuie să avem forța sau curajul de a interveni responsabili și creativi, de a administra aceste schimbări spre binele copiilor, de a le filtra sau adapta în consens cu perimetrul concret de acțiune. Sa facem „binele” și „mai binele” care ne stau în putință…

Dincolo de viitorul încă „vaporos”, indeterminat, vă invit să gustăm din bucuriile „simple” ale începutului, să ne încredem în ceea ce ține de fiecare dintre noi, să transformăm școala într-un perimetru al sărbătorii cunoașterii, al întâlnirii și conlucrării spirituale, al credinței în înaltele și perenele valori.

Să nu așteptăm ca binele să vină numaidecât de „sus” (de la minister, de la autorități), ci să ni-l facem singuri - atât cât se poate -  dimpreună și alături de elevii noștri!