Un frate, bântuindu-se de dra­cul, s-a dus către un stareț oarecare și i-a vestit lui ispitele pe care le răbda; și i-a zis lui starețul: „Frate, să nu te spăimânteze ispitele cele ce ți se întâmplă ție; că, pe cât văd vrăjmașii sufletul suindu-se și atingând pe Dumnezeu, pe atâta se fac mai cumpliți, topindu-se de pizmă; dar cu neputință este ca Dumnezeu să nu fie de față, și îngerii Lui în vremea când se ispitește omul, și să nu-i întindă mână de ajutor. Deci, tu să nu încetezi pururea către Dânsul a ridica ochii și cu smerenie a-L chema pe Dânsul spre ajutor, încă și împreună luând în cuget întru ispită nebiruita Lui putere, neputința noastră și cruzimea vrăjmașului, și așa degrab câștigi ajutorul lui Dumnezeu”.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 155)