La ora 17,00, pe 1 noiembrie 1928 se inaugura postul național de radio cu apelul "Alo, Alo aici Radio Bucureşti, România".

Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti, este cel care a rostit primele cuvinte la radio, după care a urmat un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care radioul românesc era definit "Un suflet nou".

"Hurmuzescu a fost un inovator, un om «deasupra vremilor», Hurmuzescu a avut acea calitate absolut extraordinară de a vedea în viitor, el fiind un inginer, un om aplicat, discret, dar un vizionar", a menționat Ovidiu Miculescu, preşedinte-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, într-un interviu acordat Jurnalului Național.

În ziua inaugurală, postul naţional de radio a difuzat muzică de dans, informaţii din presă, buletine meteo şi ştiri sportive. La microfonul radioului au vorbit, pe rând: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Ion Finteşteanu, Constantin Nottara, George Vraca ş.a.

Ulterior, şi-au făcut debutul emisiuni dedicate atât femeilor, cât şi temelor culturale, dar şi o serie de transmisiuni umoristice şi emisiuni clasice: "Ora copiilor", "Ora veselă", "Teatrul radiofonic", cursuri de limbă străină, "Cronica dramatică", "Cronica literară", "Cronica cinematografică".

Emisiunile erau alcătuite de un consiliu condus de Dragomir Hurmuzescu, din care făceau parte I. Al. Brătescu Voineşti, Dimitrie T. Alesseanu şi Mihail Jora.

La 10 martie 1929 a debutat la microfon cel care a ţinut cele mai multe conferinţe radiofonice: Nicolae Iorga. Ulterior, din primele lui cuvântări a fost editat volumul "Sfaturi pe întuneric".

Emisiunile "radiotelefonice" au debutat timid în anul 1921, însă abia prin 1924-1925 au început să fie realizate cu regularitate.

Preocupări privind înfiinţarea unui post de radio au existat încă din 1925, când a luat fiinţă asociaţia "Prietenii radiofoniei", grupare condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti. Radiofoniştii români organizau conferinţe cu caracter ştiinţific şi iniţiau, de două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta, la ora 21,30, audiţii radiofonice. În vara anului 1925 au fost realizate primele emisiuni cu prilejul expoziţiei "Luna Bucureştilor". Prima publicaţie despre radiofonie - "Radio-român" a apărut la 13 septembrie 1925, urmată, o lună mai târziu, de revista "Radiofonia". La 13 iunie 1926 a avut loc primul Congres al Radiofoniştilor români.

Legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice, care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie, a fost adoptată în iulie 1925, câteva luni mai târziu fiind adoptat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii mai sus amintite, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular).

Decretul regal de aplicare a "Legii Radiofoniei", adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.

Cu toate că legea a creat un cadru favorabil înfiinţării Societăţii Române de Radiodifuziune, aceasta a fost inaugurată trei ani mai târziu. Principalele obstacole de trecut au fost obţinerea numeroaselor aprobări necesare, precum şi rezolvarea problemelor tehnice şi financiare.

În acest context, s-a început, în 15 noiembrie 1926, o subscripţie publică pentru strângerea celor douăzeci de milioane de lei necesare constituirii capitalului public al Societăţii Române de Radiodifuziune. Pentru că la finalul acţiunii nu fuseseră strânşi decât 159.000 lei, Banca Naţională a României a acceptat să acopere restul capitalului şi astfel, pe 22 decembrie 1927, Consiliul de Miniştri a aprobat în sfârşit înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România (actuala Societate Română de Radiodifuziune).

Prima Adunare generală a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică a avut loc la 17 ianuarie 1928, în cadrul căreia a fost aprobat statutul de funcţionare şi a fost ales primul Consiliu de Administraţie. S-au organizat comisiile şi comitetele pe probleme şi s-au angajat tehnicienii necesari. Consiliul de Administraţie s-a întâlnit pentru prima dată la 5 martie. În luna iunie a fost cumpărat primul imobil al SRR, situat pe strada General Berthelot la nr. 60. În cele din urmă a fost încheiat un contract cu Marconi's Wireless Telegraph Co. Ltd. pentru cumpărarea şi instalarea unui emiţător radio cu puterea de 18 kW, iar temporar, până la darea în funcţiune a acestuia, a unui emiţător de 400 W.

Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune, la 4 aprilie 1936. A urmat inaugurarea, în 1952, a clădirii actualului sediu (începută în 1949), iar în 1961 a fost deschisă Sala de concerte "Mihail Jora".

Un moment important din istoria postului se petrece pe 21 septembrie 1939, când grupul legionar format din 9 persoane, care l-a asasinat pe primul ministru Armand Călinescu, a pătruns în sediul Radiodifuziunii, a întrerupt concertul Orchestrei Radio și a anunțat întregii țări asasinatul (ora 14:15). Deși înarmați cu 8 pistoale, 32 de încărcătoare, o fiolă incendiară și o bombă de un kg, după acest anunț, ei s-au predat gărzilor SRR. Ca și anunțul asasinării, funerariile primului ministru au fost transmise în direct pe postul de radio.

Ordinul Mareșalului Ion Antonescu "Ostași vă ordon, treceți Prutul!", dat în noaptea de 21/22 iunie 1941, întoarcerea armelor contra armatei germane, la 23 August 1944, abdicarea Regelui Mihai I, sau zilele Revoluției din decembrie 1989, sunt alte momente din istoria României care au fost transmise în direct pe același post de radio.

În anul 1956 a fost înfiinţată Televiziunea Română, cu care Radio România a fuzionat, formând împreună instituţia numită Radioteleviziunea Română. În 1994, prin Legea nr. 41 din 17 iunie, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune s-au înfiinţat ca "servicii publice autonome, de interes naţional, independente editorial".

De asemenea, numele Radio România Actualități este legat de promovarea muzicii românești și internaționale de calitate, postul fiind recunoscut ca rampă de lansare a multor nume mari ale muzicii românești. 20 februarie 1937 este data la care se lansa la radio Maria Tănase, neîntrecută reprezentantă a cântecului popular românesc. Ea este doar printre primii dintr-o listă cu adevărat impresionantă.

Radio România Actualități a primit Marele Premiu pentru Radio la Premiile Clubului Român de Presă, ediția a IX-a, din 27 mai 2008, premiu câștigat de Mihaela Enache și Roxana Dumitrescu. Echipa care a realizat Radiojurnalul de la ora 7.00 a primit Premiului Clubului Român de Presă pentru emisiune de știri radio. Ordinul Ziariștilor, clasa I aur a fost acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști pentru contribuția adusă la dezvoltarea presei române și impunerea deontologiei în emisiunile radiofonice, cu ocazia aniversării a 80 de ani a postului Radio România.

În prezent, Radio România emite pe trei posturi naţionale: Radio România Actualităţi, Radio România Cultural şi Antena Satelor. De asemenea, emite la nivel internaţional prin Radio România Internaţional 1 (în limba română) şi Radio România Internaţional 2 şi 3 (în limbi străine), iar la nivel regional prin 8 studiouri regionale. Oferta Radio România este completată de un post regional dedicat exclusiv muzicii clasice Radio România Muzical, dar şi de Radio3Net "Florian Pittiş", singurul post din ţară exclusiv online.