Vă grăbiţi spre mănăstire ca spre libertate, spre rai. Acolo există, într-adevăr, libertate deplină pentru duh, dar nu pentru trup, nici pentru lucrurile exteriore... Şi raiul există acolo, însă călugării îl găsesc fără să meargă întotdeauna pe calea presărată cu flori. El se află, într-adevăr, acolo, dar este îngrădit de mărăcini şi de spini, printre care trebuie să treceţi ca să ajungeţi pînă la el. La rai, fără să se înţepe şi fără să se zgârie, nimeni nu ajunge.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, p. 57)