răutate

Să vă rugaţi cu iubire, ca să stingeți astfel împotrivirea

Când împlineşti cuvintele lui Dumnezeu şi nu ai mustrări de conştiinţă, şi ai pace şi săvârşeşti fapte bune, intri în rugăciune lin, fără să-ţi dai seama. Apoi aştepţi simplu, încet-încet, până vine harul.

Înlocuiește pornirea de a-l judeca pe celălalt cu un „Doamne, miluiește-mă!”

Unii zic: „Să mă ierte Dumnezeu că osândesc”, dar osândirea tot o duc până la capăt... Cel care osândeşte pe alţii nu are îndreptăţire. Dar ce e de făcut? Cum se poate scăpa de această pacoste?

Să avem curajul să-i spunem răului pe nume

Să ne întristăm că tolerăm nelegiuirile, să ne întristăm că ne facem părtaşi la nelegiuirile din jurul nostru, să ne întristăm că n-avem curajul să stăm împotriva răului, să ne întristăm că n-avem curajul să-i spunem răului pe nume ci, ca să ne meargă nouă bine, ca să n-avem vorbă, ca să n-avem confruntări, tăcem. 

Smerenia izvorăşte din bogăţia sufletească

Smerenia izvorăşte din măreţia şi bogăţia spirituală, după cum spicul bogat în boabe stă totdeauna cu fruntea plecată spre glia căreia-i mulţumeşte.

Când te lupți împotriva lui Dumnezeu, lupți împotriva propriei fericiri

Cine se luptă împotriva lui Dumnezeu își face rău singur, pentru că alege să se despartă de dragostea și milostivirea pe care El așteaptă să le poată dărui fiecărui om.

Cine va auzi chemarea îngerilor?

Fiecare hotar de ţară, fiecare hotar de provincie, de regiune, de sat, fiecare oraş, fiecare mănăstire, toate au îngerii lor.

„Rugăciunile păcătoase sunt acele rugăciuni rostite de om cu păcat şi cu patimă, adică atunci când te rogi pentru răul cuiva”

Mântuitorul ne-a poruncit să ne rugăm pentru vrăjmaşi şi să-i binecuvântăm pe cei care ne asupresc, îndemnându-ne la o iubire desăvârşită, curată, asupra aproapelui nostru.

Cuvintele deșarte nu aduc niciun folos sufletului

Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în deşert niciodată.

Pofta pentru hrana duhovnicească taie inima de la cele pământeşti

Pe cei care nu-şi înfrânează inima lor de la dorinţele materiale, nu de la cele absolut necesare – aici nu încape cuvânt pentru dorinţele trupeşti – şi nu-şi adună mintea lor în inimă, ca să le dea împreunate lui Dumnezeu, ci le lasă nestăpânite, îndoită nefericire îi aşteaptă. 

Priveşte păcatul din punctul de vedere al diavolului

Dumnezeu a făcut şi va face totul pentru tine, dar tu nu vrei să Îi placi. Diavolul nu a făcut nimic pentru tine, doar te asupreşte cu păcatul, dar tu cu multă râvnă şi fără de odihnă lucrezi pentru el. Prin păcat tu îl ajuţi, iar el îţi face rău.

Pagini