răutate

Sfânta Melania ‒ un chip al blândeții și al smereniei

Melania a ajuns la o stare de blândețe și de seninătate atât de mare, încât dacă vreodată, cum se întâmplă adeseori, vreo monahie care o supărase, îi cerea iertare, sfânta îi răspundea: Domnul știe bine că sunt nevrednică, nu aș crede că sunt bună nici în comparație cu o mireancă. Cred totuși că în ziua judecății nu mă va învinui vrăjmașul că am adormit vreodată având vreo răutate față de cineva. 

De ce a îngăduit Domnul existența săracilor?

Păcatul te smerește, arătându-ți cât ești de neputincios și de mârșav și că ai nevoie mereu de Dumnezeu și de harul Său.

Să nu-l lăsăm pe satana să ne întineze mintea

Să te rogi lui Dumnezeu ca să-l ierte pe vrăjmașul tău, ca să nu se înrădăcineze răutatea întru tine, deoarece atunci vei deveni o țarină neroditoare, stearpă, fără bunătate.

„Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă”

Răului îi este îngăduit să facă război cu omul, și dinlăuntru, și din afară. El nu hotărăște soarta omului, ci ispitește. Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă.

Gândurile rele nasc faptele cele rele

Poate, oare, Dumnezeu, Dreptul Judecător, să caute fără mânie aprinsă către cel ce calcă legea în fiecare clipă? Poate, oare, Bunul Ziditor să ia aminte cu rece nepăsare la tânguirile făpturii aflate în nenorocire?

Bunătatea naște bunătate, răutatea naște răutate

Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ți l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii și tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Să voim binele și să pornim la împlinirea lui!

În limitele a ceea ce voim și a ceea ce nu voim se află, pentru noi, binele și răul. Să alegem ce-i mai bun – să voim binele – să pornim la săvârșirea lui.

Ce este ne-simțirea, potrivit Părinților Bisericii?

Ne-simțirea este trândăvia și moartea tuturor mișcărilor și dispozițiilor sufletești, pe care le cuprinde firea noastră rațională.

Răutatea are sfârșit tragic, iar adevărul iese mereu la iveală

Monahul care îl apăra pe David i-a poruncit acestuia, ca din partea egumenului, să meargă să ia puțin rachiu de la chelărie. Dar a spus și chelarului să-l urmărească ce va face. David însă s-a dus direct la stareț să-l întrebe dacă poate să ia rachiu. Și acest lucru i-a pricinuit o nouă cinstire de la călugării din Mănăstirea Lavra.

Dumnezeu vede intenția omului și ajută

Nu ajunge să aibă cineva numai vitejie, ci trebuie să aibă și duhul jertfirii de sine, ca vitejia să aibă corespondent. Dumnezeu vede intenția omului și ajută. Apoi, adeseori, în clipe grele, chiar și oameni care nu par a avea vitejie arată mare băr­băție.

Pagini