"Răzbunarea" Arhanghelului
La miezul nopţii s-a dus preotul în biserică pentru slujba utreniei şi a găsit pe părintele Marcian sănătos. După ce a aflat de minune, a pornit de dimineaţă către casa doctorului.
Pe când împărăţea în Bizanţ Mihail al III-lea, împreună cu mama lui, Sfânta Teodora (842 - 856), trăia în Constantinopol, la mănăstirea arhanghelului Mihail, pe numele lui poreclit Eusebiu, un oarecare călugăr Marcian. De fiecare dată când se îmbolnăvea, nu alerga pe la doctori sau lua medicamente. Îngenunchea în faţa icoanei arhanghelului, rugându-l pentru vindecarea lui, iar acela îl vindeca.
Cândva părintele Marcian s-a îmbolnăvit greu, dar arhanghelul, vrând să-l încerce, nu l-a vindecat. Prieteni şi rude l-au sfătuit să cheme doctorul, acela însă nevrând s-au dus ei înşişi la un doctor, prieten al călugărului, care le-a dat alifiile potrivite şi i-a sfătuit să le aplice călugărului în timp ce acesta doarme. Au luat aceia medicamentele şi aşteptând momentul potrivit le-au ascuns sub perna călugărului Marcian care era în biserica arhanghelului.
Noaptea prietenii lui au adormit, pe când acela priveghea. Vede atunci pe arhanghel ieşind din sfântul altar al bisericii, împreună cu el mai erau doi tineri veseli. S-a apropiat de perna călugărului bolnav şi văzând medicamentele a întrebat:
- Ce sunt acestea?
- Nu ştiu, a răspuns acela.
S-a întors atunci arhanghelul la cei doi tineri şi le-a zis:
- Luaţi aceste vindecătoare şi duceţi-vă să le puneţi la capul doctorului care le-a preparat.
Şi zicând acestea a luat ulei din candela icoanei lui şi a uns pe părintele Marcian, care în aceeaşi clipă s-a făcut bine, slăvindu-L pe Dumnezeu. La miezul nopţii s-a dus preotul în biserică pentru slujba utreniei şi a găsit pe părintele Marcian sănătos. După ce a aflat de minune, a pornit de dimineaţă către casa doctorului.
L-a găsit grav bolnav. I-a povestit toate cele ce auzise de la călugăr. Doctorul s-a ridicat şi cu ajutorul preotului, a pornit încet, încet către mănăstirea arhanghelului Mihail.
A stat toată ziua la pat, acolo, în biserică. Seara s-a vindecat! Nu s-a întors însă la casa lui. A rămas pentru totdeauna şi s-a călugărit la mănăstirea arhanghelului, unde a şi donat toată averea lui.
(Ion Andrei Ţârlescu, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, pp. 171-172)