De exemplu, bat clopotele pentru utrenie. Grija de sine ne spune: mai stau un minuţel... Nu o ascultaţi — şi aceasta este o lovitură în capul grijirii de sine. Stând în biserică, simţi îndemnul de a te sprijini de perete. Refuză acest îndemn şi stai drept... şi, iată, încă o lovitură, îţi vine în gând să ieşi, să te aeriseşti... Refuză aceste gânduri... şi, iată, încă o lovitură. Vii acasă de la utrenie şi vrei să te culci: nu te culca. Sau vrei să citeşti o carte stând culcat... nu citi aşa. Şezi drept şi citeşte... Şi la fel să faceţi în toate. Poate că acesta este un fleac, dar din lucruri mărunte se alcătuieşte ceva măreţ. La sfârşitul zilei veţi vedea cum conştiinţa vă va spune că staţi bine de strajă. Şi aceasta este o mângâiere. Iar, în primul rând, obişnuindu-vă cu acest mod de lucru în privinţa acestor fleacuri - şi în cele mari cu atât mai bucuroşi veţi face la fel.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 84)