slujbă

„Toată suflarea” – cântarea ce unește cerul și pământul

Prin comuniunea creată între cele cerești și cele lumești, în duhul slăvirii lui Dumnezeu, cântarea „Toată suflarea” este prin excelență cea care unește cerul și pământul.

Slujba Utreniei şi răsăritul soarelui

Hristos este „Soarele Dreptăţii” şi „Răsăritul cel de Sus”, iar ziua şi soarele sunt realităţi create şi icoane ale lui Hristos, Lumina lumii şi Mântuitorul cel veşnic al universului.

Sărutarea păcii și imnul iubirii

Această rânduială a sărutării este străveche, având temei scripturistic bine definit, fiind introdusă în Biserică prin urmarea îndemnului divin al Mântuitorului, care spune: „De aduci darul tău la altar, și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului și mergi de te împacă mai întâi cu fratele tău și atunci venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24).

Caracterul universal al cultului divin

Rugăciunea din cadrul cultului creștin ortodox îmbrățișează în sfera ei toată lumea și întreaga natură, asupra căreia vrea să reverse harul lui Dumnezeu, pentru a o sfinți și a o pune astfel în slujba lui Dumnezeu și a omului.

Ceasurile liturgice – locul și timpul săvârşirii lor

De regulă, Ceasurile se citesc în tinda (pronaosul) bisericii, ca şi Pavecerniţa şi Miezonoptica. Cât priveşte momentul din zi în care se oficiază, odinioară ele se citeau aproximativ în momentele din cursul zilei indicate de însăşi denumirea lor: Ceasul I, la începutul primului sfert din zi (aproximativ ora 6 dimineaţa); Ceasul III, la începutul sfertului al doilea din zi (aproximativ ora 9 dimineaţa); Ceasul VI, la miezul zilei (aproximativ ora 12), iar Ceasul IX, la începutul ultimului sfert al zilei (aproximativ ora 15.00).

Moartea – instrumentul lui Dumnezeu al restaurării noastre

În epitaful pe care şi l-a compus singur, Benjamin Franklin scria: „Aici odihneşte trupul tipografului Benjamin Franklin ca o copertă de carte veche, cândva imprimată cu litere aurite, astăzi ştearsă, uzată, fără înţeles şi hrană pentru viermi! Dar opera nu se va pierde căci, aşa cum a crezut, o să reapară într-o ediţie nouă, mai frumoasă, îndreptată şi desăvârşită de Autorul său!”.

Intrarea cea Mare de la Liturghie ‒ semnificații

Aducerea darurilor de la proscomidiar pe Sfânta Masă, precum și cântarea imnului heruvic, reprezintă drumul făcut de Iisus din Betania în Ierusalim, spre a-Și asuma patimile și moartea pentru mântuirea noastră, iar punerea lor pe Sfânta Masă simbolizează Răstignirea pe cruce, ridicarea și înmormântarea Lui.

Cele șapte Laude bisericești

Liturgiştii ortodocşi pun de obicei numărul acesta simbolic în legătură şi cu cele şapte daruri ale Sfântului Duh, deoarece rugăciunea este privită, în viaţa religioasă creştină, ca un dar sau o roadă a Sfântului Duh: „Vremile orânduite şi rugăciunile sunt în număr de şapte, după numărul darurilor Duhului, căci şi sfintele rugăciuni sunt prin Duhul”, zice Sfântul Simeon al Tesalonicului.

Când este rugăciunea bine primită de Dumnezeu?

Rugăciunea tre­buie să fie din inimă. Când ne punem în locul celuilalt vin, în mod firesc, dragostea, durerea, smerenia, recunoş­tinţa noastră faţă de Dumnezeu cu slavoslovire neîn­cetată, şi atunci rugăciunea pentru semenul nostru se face bine primită de Dumnezeu, iar El îl ajută.

Binecuvântările care se rostesc la înmormântare – ce înseamnă și care e rolul lor?

Din textul „Binecuvântărilor morților” se poate desprinde învățătura prin care se descoperă celor prezenți calea care duce la bucuria veșnică, adică la mântuire, prin îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu semnalate în textul acestor cântări.

Pagini