Ce contrapune educația religioasă acestei „agresivități de modele”, în care sunt însumate agresivități de limbaj, fizice și spirituale? Altor culturi ce tind spre demonizarea modelului uman, educatorul creștin - și cu acesta am spus și profesorul de română sau rusă sau... - trebuie să contrapună o etică și o estetică de sorginte creștină. Trebuie să identifice împreună cu copii, într-o amplă analiză, adevăratele motivații de viață, prezentând modele de viață care au marcat creștinismul drept viabile și veșnic universale. Înăspririi sufletului în sensul egocentrismului exacerbat sau al setei de falsă putere, pe care cultura „narcisistă” o impune pe piață, educația religioasă trebuie să contrapună o acțiune viabilă în ceea ce privește viața în Hristos, model și distincție clară de supra-viețuire. Nervilor de identitate a adolescenților, omul de la catedră trebuie să-i ofere „modelul Hristos”, în profundă și împreună-lucrare cu Biserica - trup tainic și dăruitor de mântuire prin tainele cele sfinte.

(Pr. Constantin Necula, Sarea pământului, Studii și articole de Pastorală, Vol. 1, Editura Tehnopress, Iași, 2002, p.15)