Rugă la căpătâiul părintelui Arsenie
Marii duhovnici au atras întotdeauna credincioşii dornici să îşi ostoiască setea duhovnicească, chiliile lor având mereu uşile deschise pentru toţi cei care caută poveţe şi binecuvântări. După mutarea lor la cele veşnice, mormintele lor devin loc de pelerinaj, de meditaţie şi rugăciune, credincioşii cu inimă curată venind încontinuu să ceară de la cei care le-au fost duhovnici mijlocire înaintea lui Dumnezeu. Acelaşi lucru se întâmplă şi la mormântul părintelui Arsenie Papacioc, de la a cărui plecare la Domnul s-a împlinit zilele acestea un an.
Chipul său blând şi luminos mângâie din priviri şi acum pe cei care calcă pragul Mănăstirii "Sfânta Maria" din Techirghiol. Din fotografiile aşezate de maici la chilia şi la mormântul său surâde frumos, ca un sfânt, binecuvântând parcă pe cei care vin în continuare să îl viziteze.
Mormântul îi este un adevărat sanctuar de flori a căror mireasmă se împrăştie peste întreaga mănăstire, la fel cum, odinioară, şi cuvintele sale de învăţătură şi binecuvântările lui porneau de aici spre credincioşi din întreaga ţară.
Lumânările şi candelele ard necontenit, iar foştii săi ucenici, şi nu numai ei, vin întruna şi se închină la crucea ce străjuieşte căpătâiul marelui duhovnic.
A fost un mare duhovnic în viaţă ce a povăţuit cu dragoste pe toţi cei care au cerut de la el cuvânt de învăţătură şi continuă să povăţuiască prin cărţile sale şi prin ucenicii săi.
Acum, la un an de la mutarea sa la Domnul, a venit şi mai multă lume decât de obicei la Techirghiol, curtea mănăstirii fiind arhiplină de cei care au dorit să cinstească împlinirea a un an de la intrarea în veşnicie a părintelui. I-au adus flori, ca de obicei. Şi au aprins candele şi lumânări ca prin aprinderea lor să se lumineze şi ei, aşa cum îi lumina şi părintele cu cuvintele de învăţătură.
Tot pentru părintele Arsenie a venit sâmbăta aceasta şi Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a săvârşit Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru marele duhovnic, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
S-a rugat pentru el şi l-a pomenit, iar în cuvântul ţinut a vorbit despre exemplul de trăire duhovnicească, povestind despre sfaturile pe care i le-a dat părintele, valurile de lacrimi ale credincioşilor fiind de nestăpânit.
"Părintele Arsenie a sădit în fiecare zi o sămânţă a cuvântului lui Dumnezeu în sufletele celor care Îl căutau şi cereau învăţătură şi alinare pentru sufletele lor. Părintele Arsenie a ars ca o lumânare în toată viaţa sa, pentru că nu şi-a îngăduit niciodată să se odihnească mai mult decât îi era de trebuinţă trupului său neputincios. Dar de cele mai multe ori, după câteva ore de somn îşi aprindea lumânarea, continua să se roage şi să pomenească miile de nume care erau puse de credincioşi să fie pomenite, iar chilia sa era cu adevărat un loc al sfinţeniei, un loc al rugăciunii şi dragostei", a arătat Înalt Preasfinţitul Teodosie. (Continuarea, în Ziarul Lumina)
