Acum, că „vinerea neagră” începe joi și se lăbărţează prin tot sezonul până în Noul an, printr-un apel neobosit de a consuma, cine va opri expansiunea absurdă a materialismului din preajma Crăciunului? Şi sufletul nostru, de asemenea, va fi redus cu 50%? se întreba recent un american ortodox.

– Mariaaa! Mariaaa! Unde eşti?

Toţi cei din magazin auzeam un părinte strigându-şi speriat copilul care dispăruse de lângă el. Cei care ne aflam acolo, şi deloc puţini, căutam să identificăm produsele care se aflau, vreme de o seară, „la reducere”. Unii cu câte două, trei cutii la subsuoară, alţii disputându-şi singurul laptop rămas, lucrători agitaţi şi enervaţi de întrebările clienţilor, totul, pe fundalul unei muzici asurzitoare.

– Mariaaaa!

Nimănui nu părea să-i pese de Maria. Sau mai bine zis de un tată îngrijorat.

– Mami, vino’ncoa că aici e mixerele.

– Ţi-am zis că nu avem nevoie de cuptor?!

– La ce-ţi trebe ochelari 3D? Îmi spui şi mie? Tu nici în 2D nu te descurci! Gabi, lasă-i acolo şi hai să mergem. Am luat feliatoru’ şi gata! A trecut aproape o oră… hai că plătim parcarea apoi!

Cupluri şi familii în prag de destrămare, mame înduplecate de promisiuni, domni cuceritori, curioşi strângând pliante, copii ţipând în faţa ecranelor, tinere admirând accesorii smartphone se intersectau şi se ciocneau în vinerea neagră într-un magazin alb.

– Aspiratorul distruge covoarele! Ce dacă te duci cu ele la bătător? Eu că stau toată ziua şi robotesc şi fac una şi fac alta… nu-i greu? Bine că la tine e greu. Ce să spuuun… Doar mi-a spus mama de cum te-a văzut: „Asta e ca taică-tu’!”. Şi nu am ascultat-o. Hai că vreau să mă uit după o maşină de tocat.

„Cu noi nu mai eşti singur!”, „La noi găseşti bucuria!”, „Aducem liniştea în căminul tău!”. Din cinci în cinci minute muzica era întreruptă de aceste jingle-uri. Răsunau ca parcă rostite de un predicator asudat aflat pe o scenă improvizată într-un cămin cultural.

– Mariaaaa!

Într-un colţ al magazinului, cocoţată pe un televizor, cu un pahar gol în mână şi privind în sus, Maria fu surprinsă şi tresări atunci când tatăl ei, aflat pe punctul de a o lovi, scăpă cutia ce o ţinea în mână ca pe un platou cu aperitive.

– Ce faci aici? Nu auzi când te strig?! Şi hai să mergem că trebuie să mai cumpăr ceva şi din celalalt mall!

– Tati, sunt la biserică. Ascult rugăciunea. Mă deranjează muzica asta că nu aud bine rugăciunea. Tu o auzi tati??

– Hai mai repede şi lasă-mă cu prostiile! Îmbracă haina şi hai odată!

Părinţilor, care nu desluşesc sau refuză să înţeleagă mesajele copiilor, le amintim că „Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire” (Isaia 54, 13).

Dragi părinţi, deschideţi-vă inima! „… niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?” (Matei 21, 16) Nu-i plângeţi pe ei ci plângeţi-vă pe voi!