Fă mai des rugăciunea lui Iisus, că veselește inima. Numai să te străduieşti să înlături putregaiul inimii, adică să nu te laşi atras de gândurile necurate.

Rugăciunea lui Iisus este arma cea mai necesară în lucrarea mântuirii noastre. Dar cine se apucă de ea trebuie să aştepte ispitele şi să se pregătească pentru lupta lăuntrică, pentru lupta cu gândurile. Diavolilor nu le place rugăciunea lui Iisus şi se răzbună prin toate mijloacele pe omul care îi loveşte cu această sabie.

Nu trebuie să luăm aminte la gândurile ispititoare, ci trebuie să le gonim departe de noi şi, fără să ne tulburăm, să continuăm osteneala rugăciunii. Chiar dacă rodul acestei osteneli nu se vede. Chiar dacă omul nu simte extazul duhovnicesc, înduioşarea şi aşa mai departe, totuşi rugăciunea nu poate rămâne nelucrătoare. Ea îşi săvârşeşte în tăcere lucrarea ei.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 112)