Mintea ta s-o ai pururea înaintea lui Dumnezeu, fie că dormi sau priveghezi, că mănânci sau că stai de vorbă, că te îndeletniceşti cu rucodelia sau faci altceva, după cuvântul: „Pururea am avut pe Domnul înaintea mea” (Psalmul 15, 8); dar totodată să te socoţi mai păcătos decât oricare om.

Necontenita aducere aminte de Dumnezeu luminează mintea asemenea unei raze, şi cu cât vei petrece mai mult în ea cu luare-aminte şi cuget trezvitor, cu osteneală şi lacrimi, cu atât se va curaţi mai mult mintea ta; cu cât se va curăţi mai mult, cu atât se va lumina mai mult; cu cât se va lumina mai mult, cu atât se va face mai asemănătoare lui Dumnezeu, luminând şi deosebind binele de rău. Totuşi, frate, este nevoie de osteneală şi de ajutorul lui Dumnezeu ca această aducere aminte să se sălăşluiască în sufletul tău şi să îl lumineze precum luminează luna întunericul nopţii.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 167)