priveghere

Trebuie să ne îngrijim de mântuirea noastră

Aşa şi noi, aprinzând lumina credinţei şi a dreptei vieţuiri, vom avea candelele luminoase în priveghere neîncetată.

Icoana Maicii Domnului „Șapte lacuri” („Sedmiezerskaya”)

Această icoană a fost proslăvită prin mari minuni în secolul al XVII-lea, în zona din jurul orașului Kazan. Mănăstirea „Șapte Lacuri” se află lângă orașul Kazan, și își are denumirea de la cele șapte mici lacuri ce se aflau în jurul ei. În prezent, cele șapte lacuri au fuzionat într-un singur lac mare.

Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc pacea sufletului

Pentru a-ţi păstra pacea sufletească, trebuie să-ţi îndrepţi foarte des atenţia spre tine însuţi şi să te întrebi: „În ce stare mă aflu?”.

„Iată, Mirele!” – cântare a Miezonopticii

Această laudă bisericească simbolizează Învierea şi A Doua Venire a Mântuitorului şi de aceea se cântă la miezul nopţii: „Iată, Mirele vine în Miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind!”.

Iubirea scoate din noi ceea ce este mai bun

Niciun ascet nu s-a sfinţit fără nevoinţe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoinţe. Toate să se facă cu bucurie. 

Putem gusta din Litie, chiar dacă am mâncat?

Litia se împarte spre întărirea credincioşilor, în timpul privegherii. Dacă cei care participă la priveghere se vor împărtăşi la Sfânta Liturghie, aceasta va fi ultima gustare, până dimineaţa.

Prietenul care nu te dezamăgește niciodată

Când Îl chemăm pe Hristos să fie mereu împreună cu noi, să ne însoțească și să ne lumineze, când facem din rugăciune dialogul nostru permanent cu Dumnezeu, primim toate darurile de care avem nevoie. Hristos nu dezamăgește pe nimeni.

(Audio) „Binecuvântarea lui Hristos aduce pace în minte și în suflet” ‒ Arhim. Nichifor Horia

Cuvânt la Slujba de priveghere la hramul Mănăstirii Neamț - Arhim. Nichifor Horia - 27 mai 2020

Fapta bună fără ispită nu are statornicie

Tulburarea vine din zălogul care rămâne în inima noastră, iar dacă îl socotim vinovat pe altul, ne înşelăm, pentru că el nu face decât să arate aşezarea noastră sufletească, prin purtarea de grijă dumnezeiască, spre îndreptarea noastră.

Monahul Damian Ţâru avea mare credinţă şi nădejde în Dumnezeu

În timpul războiului, unii călugări erau îngrijoraţi. Se gândeau unde şi cum să-şi salveze viaţa. Deci îl întrebă ucenicul: „Părinte Damian, te-ai pregătit? Unde mergem?” „Eu m-am pregătit să merg până la marginea pământului!” Apoi îşi continua lucrul în atelier fără nici o grijă, încât toţi se mirau şi se foloseau de credinţa şi nădejdea pe care le avea în Dumnezeu.

Pagini