priveghere
 

Privegherea celui adormit – teologie şi semnificaţii

Privegherea celui adormit are rolul de a-l conduce pe acesta prin rugăciune pe drumul său spre veșnicie. Întrucât el nu mai are puterea de a se ruga pentru iertarea păcatelor lui, pentru că timpul de rugăciune a trecut, acum intervine rolul celor rămași pe pământ de a-l ajuta prin pomenire și priveghere să treacă de Judecata cea înfricoșătoare spre fericirea cea veșnică.

Sfântul Antipa Athonitul – singurul călugăr athonit român trecut în rândul sfinţilor

Cuviosul Antipa a fost un mare trăitor duhovnicesc şi un călugăr sfânt pe care l-a odrăslit pământul Moldovei în secolul XIX.

Monahul neadormit și cele 100 Sfinte Liturghii pe zi în Sfântul Munte

În cele din urmă, Sfântul Munte, Grădina Maicii Domnului, este o candelă nestinsă, o rugăciune continuă către Domnul pentru întreaga lume. În această seară, câți dintrei noi putem, să spunem o rugăciune improvizată pentru toți acești oameni, mai ales pentru cei neadormiți, care se roagă pentru toți care au nevoie.

Schimonahul Iona Bălăşescu – traducător important în literatura patristică românească

Una din cele mai importante traduceri ale Cuviosului Iona este Hristoitia, pe care reuşeşte să o tipărească la Bucureşti în anul 1937. Deşi este singura lui traducere care vede lumina tiparului, folosul duhovnicesc al acestei cărţi este foarte mare. Prin jertfa sa, smeritul atonit român pune la îndemâna credincioşilor un preţios tratat de morală practică ortodoxă, care călăuzeşte şi astăzi multe suflete către Hristos.

Nicodim de la Tismana, Sfântul făcător de minuni

Pentru sfinţenia vieţii sale, Cuviosul Nicodim se învrednicise de la Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor necurate şi al vindecării suferinţelor omeneşti. De aceea, numele lui se făcuse cunoscut până dincolo de hotarele Ţării Româneşti şi mulţi alergau la ajutorul lui. Se spune în tradiţia mănăstirii că unii bolnavi se vindecau numai cât ajungeau la Tismana. Alţii se tămăduiau cu rugăciunea şi binecuvântarea cuviosului, sau numai cât se atingeau de rasa lui. Printre cei vindecaţi de Sfântul Nicodim se numără şi fiica regelui Sigismund, care era bolnavă de epilepsie.

„Poiana Trapezei”, locul de nevoinţă pentru numeroşi călugări isihaşti

În acest loc s-au nevoit întotdeauna duhovnicii iscusiţi în rugăciune şi înţelepţi în cuvânt, la care alergau numeroşi sihaştri din partea locului. Şi era tradiţia ca la praznicele împărăteşti şi mai ales la Crăciun, la Sfintele Paşti şi la Pogorârea Sfântului Duh să se adune toţi sihaştrii din Munţii Sihlei şi Agapiei la părinţii din Poiana Trapezei. Aici îşi mărturiseau gândurile la bătrânul, privegheau la slujbă până dimineaţa, dând laudă lui Dumnezeu, se împărtăşeau cu Trupul lui Hristos şi luau masa împreună, după tradiţie.

„Iată, Mirele!” - cântare a Miezonopticii

Această laudă bisericească simbolizează Învierea şi A Doua Venire a Mântuitorului şi de aceea se cântă la miezul nopţii: „Iată, Mirele vine în Miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind!”.

Rânduiala privegherilor lăsată de Cuviosul Arhimandrit Gheorghe călugărilor de la Cernica

„Săvârşiţi-le pe toate cu bună rânduială, o, fiii mei. Purtaţi grijă a nu fi lipsit cineva de harul privegherilor, nici să rămâneţi bătând afară la uşa milostivirii lui Dumnezeu. Ci mai ales voi, clericii, cu foarte mare pază să umblaţi, nesocotind a fi mică pagubă a scădea măcar o cirtă din lege, că scris este: Cel ce nu se osteneşte după lege, nu se încununează (II Timotei 2, 5).”

Priveghează cu mintea, roagă-te și postește cu trupul, ca să devii părtaș Duhului Sfânt

Îmbuibarea pântecelui alungă subțirimea minții. Este o luptă a contrariilor. M-aș mira ca cineva care este sătul de mâncări să poată dobândi nepătimirea. Dar numesc nepătimire nu depărtarea de păcatul cu fapta – căci aceasta se numește înfrânare –, ci cea care smulge din rădăcină și gândurile pătimașe din minte, care se mai numește și curăție a inimii. Dacă îți vei stăpâni pântecele, te vei sălășlui în Rai. Iar de nu-l vei stăpâni, iată, te-ai făcut cheltuială morții.

Grija de copii este cea mai frumoasă rugăciune

Cu discreție și cu un zâmbet, starețul îi spuse tatălui: „M-am bucurat pentru tine, aseară. Ai cântat toată noaptea și te-ai rugat. Bine ai făcut! Dar ai fi avut o mai mare binecuvântare și răsplată dacă stăteai măcar jumătate de oră, și nu trei ore, aproape de soția ta și o ajutai pentru a-i hrăni și culca pe copii. Pentru că pentru voi, cei căsătoriți, metanierele și metaniile sunt copiii voștri. Când vor crește, veți avea timp să faceți celelalte lucruri”.

Pagini