priveghere

Arhimandritul Sava Cimpoca avea darul izgonirii duhurilor necurate

Primise de la Dumnezeu, pentru viaţa lui aleasă, darul izgonirii duhurilor necurate. Zilnic veneau la el oameni bolnavi, pe care părintele îi făcea sănătoşi cu postul şi cu rugăciunile sale. Din această pricină, multe ispite pătimea de la diavoli.
19 fotografii

(Foto) Priveghere în cinstea Sfintei Parascheva la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași

Foto: Pr. Silviu Cluci
Cu prilejul împlinirii a 380 de ani de la aducerea, la Iași, a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva (13 iunie 1641), în seara zilei de 12 iunie la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” s-a săvârșit slujba de Priveghere în cinstea Sfintei Parascheva.

Postul, rugăciunea și milostenia – calea spre sfințenie a Sfintei Cuvioase Parascheva

– Spune, Paraschevă, cui ai dat hainele tale cele scumpe şi frumoase cu care te-am îmbrăcat? o întreba mama ei supărată.  – Le-am dăruit lui Hristos prin mâinile copiilor săraci! răspundea fericita, cu chip luminat.

Utrenia poate fi săvârşită seara?

Deși Utrenia se săvârșește de obicei dimineața, după răsăritul soarelui, fiind urmată de Sfânta Liturghie, în unele cazuri, ea poate fi săvârșită și seara.

Cum a izbăvit Sfântul Mucenic Ioan cel Nou cetatea Sucevei de năvălirea tătarilor

Dimineaţă, iarăşi făcând tot poporul rugăciuni cu lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea mucenicului Său, o ploaie mare cu vânt şi tunete, încât a venit aşa de mare râul Sucevei, că n-au putut tătarii să-l treacă şi să intre în cetate. Atunci păgânii, înfricoşându-se, au fugit ruşinaţi peste Nistru. Aşa a izbăvit Sfântul Ioan cetatea Sucevei de ucidere şi jaf, spre lauda lui Dumnezeu şi bucuria creştinilor.

Să luăm aminte să nu osândim și să avem înaintea ochilor noștri pe „Rugați-vă neîncetat”

Osândirea este cel mai mare păcat, care ne desparte de Dumnezeu. De îndată ce ne vine în minte, s-o coborâm în iad și să spunem: „Vino să te duc la viermele cel neadormit! Vino să te duc în întunericul cel gros, în focul cel veșnic! Ia să ne punem degetele în foc…”.

„Poiana Trapezei”, locul de nevoinţă pentru numeroşi călugări isihaşti

În acest loc s-au nevoit întotdeauna duhovnicii iscusiţi în rugăciune şi înţelepţi în cuvânt, la care alergau numeroşi sihaştri din partea locului. Şi era tradiţia ca la praznicele împărăteşti şi mai ales la Crăciun, la Sfintele Paşti şi la Pogorârea Sfântului Duh să se adune toţi sihaştrii din Munţii Sihlei şi Agapiei la părinţii din Poiana Trapezei. Aici îşi mărturiseau gândurile la bătrânul, privegheau la slujbă până dimineaţa, dând laudă lui Dumnezeu, se împărtăşeau cu Trupul lui Hristos şi luau masa împreună, după tradiţie.

Protosinghelul Vichentie Mălău lua aminte de sine şi nu judeca pe nimeni

Lucrând într-o zi cu fraţii la grădină şi observând pe unii că râd şi vorbesc de rău, a suspinat în sine şi-a zis: „Ei, fraţilor, mi-aduc aminte ce zicea Sfântul Pavel: «Niciodată nu am scos cuvânt deşert din gura mea». Iar eu, ticălosul, întotdeauna clevetesc, cârtesc, vorbesc de rău pe fratele meu şi râd, în loc să plâng pentru păcatele mele. Vai mie, fraţilor, se apropie ceasul morţii mele şi nu ştiu ce răspuns voi da înaintea lui Hristos!”.

De ce Dumnezeu nu îngăduie să ne cunoaștem momentul morții?

Mai bine este așa cum a rânduit Dumnezeu, să nu ne cunoaștem ceasul sfârșitului nostru, dar să fim gata oricând a da socoteală de faptele noastre fără să ne fie rușine de felul în care ne-am trăit viața.

Iubirea adună bunătăți în sufletele noastre

Iubirea în sine e atât de frumoasă! Cu câtă bucurie și pace umple sufletul care o deține!

Pagini