Obştea Mănăstirii Dragomirna din judeţul Suceava îl va omagia sâmbătă, 16 ianuarie 2016, pe Mitropolitul Anastasie Crimca, cu prilejul împlinirii a 387 de ani de când a trecut la cele veşnice. Slujba Parastasului va fi oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care va sluji cu acest prilej şi Sfânta Liturghie în paraclisul de iarnă al aşezării monahale. Anul acesta, se împlinesc 400 de ani de la apariţia Psaltirii lui Crimca. Anastasie Crimca, mare mitropolit al Moldovei, distins cărturar şi om de artă, s-a născut în Suceava pe la jumătatea secolului al XVI-lea, primind din botez numele de Ilie, fiind fiul unui bogat negustor Ioan Crimca şi al cneaghinei Cristina, de unde se bănuie că, prin mama sa, s-ar fi înrudit cu binecunoscuţii boieri Stroici. Puţine date se cunosc despre acest ierarh, deoarece multe din manuscrisele şi documentele mănăstiri au fost distruse de năvălirile hoardei căzăceşti. Mitropolitul se pare că a fost ales de Dumnezeu încă din braţele maicii sale să fie păstor duhovnicesc al Bisericii lui Hristos. Părinţii l-au crescut de mic cu frica de Dumnezeu. Astfel, tatăl l-a învăţat tăria sufletească care-l fac pe om statornic şi îndelung răbdător în încercările de multe feluri ale vieţii, iar buna sa mamă l-a învăţat să fie smerit, cu sufletul deschis spre dumnezeieştile frumuseţi, fierbinte în rugăciuni şi iubitor de oameni.

Înmormântat în pronaosul bisericii de la Dragomirna

După intrarea lui Mihai Viteazu în Moldova, în scaunul de episcop de Rădăuţi este numit Anastasie Crimca, ocazie la care, în 19 iunie 1600, îi depune făgăduinţă de credinţă noului domnitor. În anul 1609, ajutat de către aceiaşi doi fraţi Stroici, Crimca înalţă spre slava Preasfintei Treimi frumoasa Mănăstire Dragomirna, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh. Anastasie Crimca a îndeplinit şi misiuni diplomatice, a spijinit încercările domnitorilor din vremea sa în dorinţa de neatârnare faţă de Poartă, de neamestec a celor străini de neam şi credinţă în viaţa politică şi în viaţa Bisericii din Moldova. Ca mitropolit al Moldovei, a zidit la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava un paraclis de iarnă, căci sufletul său ardea în râvna pentru Casa Domnului. După anul 1629, datele privitoare la activitatea şi păstoria lui Crimca încep să se împuţineze, iar din unele însemnări de pe diferite cărţi vechi, reiese că în 1629, la 19 ianuarie, Anastasie Crimca a încetat din viaţă. Senin la chip, împăcat la cuget, aşa cum a fost toată viaţa, în isonul ecteniilor, în dangătul plângător al clopotelor, Anastasie Crimca a fost înmormântat în pronaosul bisericii mari, sub o lespede simplă de piatră după cum i-a fost şi viaţa, smerit şi evlavios. Din înşiruirea datelor şi a faptelor se desprind cele mai nobile calităţi cu privire la acest mare prelat al Bisericii moldave din prima jumătate a secolului al XVII-lea.