veșnicie

Căsătoria ‒ uniți nu doar unul cu celălalt, ci și cu Veșnicia

Un creştin este chemat ‒ încă din această lume ‒ să trăiască viaţa cea nouă, să devină cetăţean al Împărăţiei; şi poate face aceasta în cadrul căsătoriei. Este o unire unică a două fiinţe îndrăgostite, a două fiinţe care pot transcende propria lor umanitate şi, astfel, pot fi unite nu numai „una cu cealaltă”, ci şi „în Hristos”.

Satele...

Și-așa, un dor de simplitate te cuprinde... Când și cerul parcă e îmbătrânit... Doar vorba spune – Omenia nu se vinde! Și amintiți-mi – Veșnicia unde s-a născut?

Suferința noastră este vremelnică, iar folosul veșnic

Să te gândești la veșnicia vieții viitoare, că nu are sfârșit niciodată; căci de o vei asemăna cu aceasta vremelnică, vei afla, chiar de ai trăi și o mie de ani, că nu este nici un ceas, pe lângă cea veșnică și fără de sfârșit.

Omul este creat pentru nemurire

Viața noastră pe pământ nu e decât începutul vieții nesfârșite de dincolo de mormânt și o temeinică pregătire pentru această viață.

Sfântul Ioan Botezătorul ne învață bucuria cerească a suferinței pe nedrept

Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau fur, sau ca desfrânat, sau adulter, sau altul ca un făcător de rele, sau râvnitor de lucruri străine, iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru că a suferit pe nedrept. Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit niciun păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate.

Viața: o clipă prea scurtă!

Ce este viața, omule? Nimic. Este atât de scurtă, că nici nu ne putem închipui. O sută de ani sunt trei miliarde de secunde. Ce înseamnă 100 de ani?... Nimic... O clipă scurtă.

Seamănă dragoste, și dragoste vei secera. Seamănă pace, și pace vei culege!

Trăsătura noastră de caracter este temelia trecerii în veșnicie. Dacă suntem pașnici și liniștiți, vom merge în rând cu sfinții și îngerii.

Postul, privegherile și rugăciunea sunt trepte către viața veșnică

Toate eforturile noastre ascetice – postul, privegherile și rugăciunea – sunt orientate spre a dobândi o mai mare părtășie la „însăși viața lui Dumnezeu”.

Spre țărmul veșniciei – versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca așternut.

Cel ce se desprinde de cele trupești va primi în sine elementele vieții de după înviere

Cel ce trăiește desprins de toate cele trupești va primi în sine sau va readuce în sine elementele vieții de după înviere. De vei ajunge până acolo ca în tine să moară tot ce este trupesc, vei deveni înviat mai înainte de învierea cea de obște.

Pagini