Să căutăm, deci, fraţilor, să fim înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii, trudindu-ne mereu în fapte bune şi de laudă, îndeletnicindu-ne fiecare, cu râvnă, cu lucrul mâinilor, fie că eşti scriitor, fie că eşti plugar, zidar, lemnar, chelar, bucătar, trapezar, sau te-ai învrednicit de altă ascultare în mănăstire. Şi ferice de aceia care se silesc, cu răbdare, la supunere şi nu se socotesc cap între fraţi, nici nu pierd ceasul şi ziua în zadar, în vorbe deşarte, în pricini sau în iscodiri despre unul sau despre altul, căci cei care fac altfel nu se vor îndrepta, ticăloşii, de greşala gurii lor şi nu plac nici Domnului şi nici mie.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 30)