Niciun bine nu se face fără ajutorul lui Dumnezeu și niciun rău fără îngăduința Lui. Pe toate Acela le-a zidit și pe toate Acela le chivernisește. Dumnezeu, desigur, nu este izvorâtorul răului, ci al binelui. Însă îngăduie și permite să facem răul pentru că respectă libertatea noastră.

Uneori, după preaînțelepta Lui judecată, împiedică săvârșirea răului, alteori ajută la făptuirea binelui și alteori împiedică și acest bine, încât în ambele situații, și în bine și în rău, să fie încercată voia liberă a omului și să se vădească tăria și puterea Treimii dumnezeiești. În felul acesta omul simte neputința lui și aleargă la Dânsul cerându-I sprijin. Astfel se ferește de încrederea de sine și se smerește.

(Sfântul Dimitrie de Rostov, Abecedar duhovnicesc, Editura Egumenița, Galați, 2006, p. 43)