Deci, nu vă întristaţi, nu lăsaţi să vă tulbure patimile, cu toate războaiele care vin asupra voastră. Desfaceţi pânzele sufletului şi plutiţi pe noianul vieţii cu îndrăzneală, călăuziţi de rugăciunile părintelui nostru. Scoateţi afară apa înecătoare de suflet prin mărturisire şi lacrimi, apa care pătrunde prin găurile mici ale simţurilor, prin văz pătimaş şi chiar nepătimaş, prin auzul desfrânat, prin mirosul trupului uns cu mir, prin gustul îndulcit, prin pipăitul într-adins, întâmplător şi neluat în seamă, apucarea sau atingerea trupului tău sau al altuia. Iar de te va mâna vreun vânt pătimaş către întinăciune, strânge pânzele, lucru care se cheamă, smerenia cea adevărată. De asemenea, când se subţiază una din funiile corăbiei, sufleteşti, lucru care înseamnă răbdare, întăreşte-o îndată cu stăpânirea minţii.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 65)