răbdare

Mitropolitul Teofan I a format cea mai vestită şcoală de pictură în tehnica al fresco

Acest mitropolit a format în Moldova, la Mitropolia din Suceava, cea mai vestită şcoală de pictori în frescă, printre care străluceau meşterul Dragoş Coman şi zugravul Toma din Suceava. Tot la îndemnul lui, voievodul Petru Rareş a zidit din nou şi a reînnoit mai multe biserici şi mănăstiri, ca: Mănăstirea Humor (1530), Mănăstirea Moldoviţa (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava (1535), Mănăstirea Probota (1527), Mănăstirea Bistriţa (1541-1546) şi altele. De asemenea, a rânduit stareţi din cei mai aleşi în mănăstiri şi a dezvoltat şcolile de copişti şi caligrafi de la Putna, Neamţ, Bistriţa, Probota şi Moldoviţa.

Ezitarea părinţilor duce la tirania copiilor

Un copil excesiv de răsfăţat îi exasperează deseori pe părinţi şi pe cei din jur cu pretenţiile lui nejustificate. Cum s-a ajuns aici? În „culisele” acestui comportament teatral se ascunde dorinţa copilului de a testa toleranţa şi răbdarea părinţilor. Copilul intră în jocul „cine deţine controlul” şi atentează la a-şi însuşi putere şi control (în relaţia cu părintele). De fapt, el îşi forţează părintele să fie mai ferm şi să-şi exercite controlul, care îi revine de drept, fără să ezite.

Cât prețuim răbdarea lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi?

Pe când faţă de oameni adeseori ne împlinim datoriile cinstit ‒ din pricina fricii, sau ruşinii, sau respectului ‒, faţă de Dumnezeu nici una din aceste însuşiri nu ne face în stare să întoarcem, la timp şi cu dreptate, ceea ce datorăm, şi asta pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspundere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată. Astfel, omule, nu dispreţui bogăţia bunătăţii şi îndelungii Lui răbdări, și fii mereu drept faţă de Dumnezeu!

Cum comunicăm cu un copil care a luat-o pe un drum greşit în viaţă?

Societatea în care trăiesc tinerii de astăzi este total diferită de cea a părinţilor lor. Oare trebuie să ne supărăm pe ei şi să-i înfruntăm? Ar trebui oare să-i constrângem într-un anumit fel? Să ne separăm de proprii copii doar pentru că fac lucruri care nouă nu ne plac? Ce trebuie să facem?

Cel mai important este să faci fapte de pocăinţă

Este nevoie de timp, răbdare şi trebuie să te rabzi pe tine. Firea noastră păcătoasă nu poate împlini dintr-o dată Legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu.

Primii ani de căsnicie sunt cruciali pentru viața de familie ulterioară

În primii ani de căsnicie, soții au nevoie de o prudenţă şi răbdare deosebite. Nu toţi străbat cu succes perioada de adaptare, şi de aceea în primii trei ani de căsătorie au loc cele mai multe divorţuri. Cauzele sunt multiple: şi lipsa de maturitate, proasta pregătire pentru viaţa de familie şi egoismul amândurora, deoarece căsătoria nu este doar o petrecere plăcută a timpului împreună, ci în primul rând o purtare reciprocă a poverilor.

Cuviosul Lazăr Sihastrul ‒ peste 20 de ani de nevoinţă duhovnicească la Sihăstria Putnei

După câţiva ani s-au adunat în jurul său câţiva sihaştri iubitori de linişte, dar nu aveau biserică unde să aducă jertfa cea fără de sânge. Deci, auzind egumenul Lazăr că vistiernicul Ilie Cantacuzino de la Iaşi este milostiv, l-a rugat să înnoiască biserica schitului, ceea ce cu mare bucurie a făcut. 

Când lucrurile nu merg cum zic eu

Domnul ne ţine în lucrare cu tot felul de ispite şi ne face să traversăm situaţii care ne pun în încurcătură, pentru că nu merg după planurile noastre. Astfel, cel care este smerit nu se descurajează şi nu se arată a fi înjosit, iar, peste toate, în smerenie găseşte o ocazie de progresare duhovnicească.

Care sunt virtuțile mântuitoare?

Dar noi suntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta şi pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-ale tale întâi şi nu trebuie să judeci tu păcate străine.

Mituri care ne sabotează împlinirea în căsătorie

În cultura noastră, există numeroase mituri, idei preconcepute, cu privire la căsătorie, care ajung să acţioneze din interior şi riscă să aibă efecte distructive asupra relaţiei dintre soţi. Reproşuri, acuze, conflicte interminabile sau tăceri îngheţate, sentimentul de însingurare, senzaţia că soţul/soţia nu ne mai înţelege pot avea drept punct de pornire ideile, aşteptările nerealiste cu care cei doi pornesc la drum.

Pagini