Aţi vrut să învăţaţi rugăciunea minţii? Foarte bine!

Dar înainte ce fel de rugăciune aţi avut? Rugăciunea în esenţa ei este o lucrare a minţii şi, dacă nu v-aţi rugat cu mintea, înseamnă că nu v-aţi rugat deloc. Iar eu vă spun că nu există nimeni care să nu se roage cu mintea. Toţi se roagă cu mintea. Toţi, atunci când se roagă, şi-L înfăţişează în minte pe Dumnezeu ca fiind prezent şi Lui Îi spun trebuinţele lor. Chiar dacă citesc rugăciunile, toţi se străduiesc să se înalţe cu mintea la Dumnezeu. Astfel dorinţa voastră va fi: să ajungeţi la desăvârşire în rugăciunea înălţată cu mintea la Dumnezeu. Cum ajungeţi acolo? Răspunsul la această întrebare este: căutaţi şi veţi afla...

Deprindeţi-vă să umblaţi în prezenţa lui Dumnezeu, înaintea ochilor lui Dumnezeu cu sentimentele corespunzătoare. Îndată ce aveţi libertate, faceţi metanii cu sentimentul căinţei şi al smereniei.

Citiţi cărţi despre rugăciune şi cugetaţi la ea. Cu toate puterile să vă străduiţi să săvârşiţi dumnezeiasca slujbă bisericească spre pomenirea lui Dumnezeu, iar apoi şi pravila de acasă.

Trebuie să vă curăţiţi şi să vă încălziţi sufletul. Căldura când vine, şi gândurile se potolesc şi rugăciunea devine curată.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 333-334)