spovedanie

Un bătrân se spovedește cu pocăință, după ce a fost rușinat de duhurile necurate

Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună.

Pregătiţi-i pe copii înainte de spovedanie!

Înainte de spovedanie, purtaţi de grijă voi înşivă de fiul dumneavoastră şi pregătiţi-l pentru această taină, aşa cum veţi reuşi. Determinaţi-l să citească înainte de spovedanie poruncile însoţite de lămuriri.

Dezlegarea sau formula Tainei Mărturisirii

Rostirea formulei de dezlegare este momentul în care Taina Mărturisirii se împlinește, momentul în care în viața penitentului se produce o schimbare profundă. Hristos iartă „cu îndurările iubirii sale de oameni”, iar cel iertat redevine „fiul iubirii”, ucenicul iubit care își reazemă neputințele, dar și nădejdile, pe pieptul lui Hristos, „nădejdea noastră”. Când se rostesc cuvintele „te iert și te dezleg”, pentru cel care s-a mărturisit începe o nouă viață în Hristos, cu Hristos, în har și libertate. Această nouă stare cere și un nou mod de viață.

Ieroschimonahul Nifon Ionescu – starețul care a făcut să înflorească Schitul Românesc Prodromu

Pentru bolnavi, stareţul a zidit bolniţă şi a rânduit călugări îngrijitori, iar pentru cei tineri şi cu talent a format şcoală de muzică psaltică, vestită în tot Muntele Athos, sub conducerea marelui dascăl şi protopsalt român, schimonahul Nectarie Creţu. Astfel, sub stăreţia ieroschimonahului Nifon Ionescu, Schitul Prodromu îşi trăia cea mai liniştită epocă de armonie şi înflorire duhovnicească din toată istoria sa.

Iadul e marea durere a lui Dumnezeu

Nu se grăbește Dumnezeu să bage lumea în iad! Suferă continuu ca să nu se ducă acolo. Și ce nu face ca să nu se ducă! Câte suferințe nu face! Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos știe ce înseamnă a plânge. Și face totul ca să nu se ducă lumea în iad!

Duhovnicul ne arată calea, se roagă pentru noi și ia asupra sa păcatele noastre

Domnul Iisus Hristos, rugându-Se în grădina Ghetsimani, este într-o oarecare măsură chip oricărui părinte duhovnicesc în raportul lui cu fiii săi duhovniceşti, pentru că ia asupra Sa păcatele lor. Cât de mare este lucrarea aceasta şi cât de mult suferă duhovnicul din cauza ei!

La duhovnic aflăm voia Domnului

Adevărata negrijă vine din încrederea în părintele duhovnicesc.

„Urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit” – Arhimandritul Iachint Unciuleac

Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept.

De ce și pentru ce avem nevoie de duhovnic?

Trebuie, mai ales, să împlinim cu fapta poveţele, sfaturile şi îndrumările duhovnicului, petrecându-ne viaţa în bună cuviinţă.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Când ne aflăm la răscruce, să cerem sfatul duhovnicului

„Dacă nu-ţi mărturiseşti duhovnicului gândurile, acestea rămân şi nu fac altceva decât să sape la temelia casei tale sufleteşti. Când suntem la răscruce, este bine să nu ne grăbim, ci să ne oprim, să judecăm, să ne rugăm şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al sfântului înger păzitor, al sfinţilor şi să cerem sfat – sfatul părintelui duhovnicesc.”

Pagini