spovedanie

(Video) Să nu ne lipsim de rugăciunea „Doamne, iartă-mă!”

Maica Siluana: „Iertarea este detergentul dumnezeiesc”

Preotul nu propovăduieşte învăţătura sa, ci pe cea a lui Dumnezeu

Diavolii urăsc sfaturile îndrumătorilor duhovniceşti ex­perimentaţi, dar tu ia aminte la aceste sfaturi în mod deose­bit. Ţine minte că dacă omul nu spune tot părintelui duhovnicesc, atunci drumul îi este strâmb, iar când spune tot, mer­ge drept în Împărăţia Cerurilor.

Cu cât ne spovedim mai des, cu atât mai bine

Creștinii, în mod firesc, ar trebui să se spovedească atunci când simt ei înșiși nevoia să o facă. Simțirea acestei nevoi ține de măsura conștiinței sale creștine, care diferă de la om la om, în funcție de pregătirea lui duhovnicească. Dacă ne spovedim des ne formăm conștiința ca să-și simtă tot mai mult și cu tot mai mare subțirime greșelile sale.

„Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii”

Căderea exte­rioară în infidelitate este pregătită de căderea lăuntrică de la Dumnezeu şi de la dreptatea Lui, de refuzul de a purta crucea credinţei şi credincioșiei, pe care soţii şi-o iau la cununie.

Cuviosul Pimen Ieroschimonahul, duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica

Părintele Pimen a povăţuit duhovniceşte pe fericitul Calinic din anul 1807 până în anul 1812, când se duce la Sfântul Munte. Iar după întoarcerea în ţară, i-a fost duhovnic până în anul 1831, când bătrânul se mută la cele veşnice. Şi a povăţuit cu atâta înţelepciune pe Cuviosul Calinic prin rugăciune, prin cuvânt şi prin exemplu, încât în puţini ani ucenicul şi-a întrecut dascălul său.

Există legătură între păcat și boală?

„Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău!”

Pregătirea pentru Taina Mărturisirii

În cadrul Tainei Spovedaniei este necesară o pregătire a credincioșilor pentru mărturisire. Aceasta poate fi făcută credincioșilor în grup, deci o pregătire colectivă, dar și fiecăruia în parte, pregătire individuală.

Una poate spune părintele duhovnic şi altceva putem înţelege noi

În Viaţa Sfântului Pahomie ni se povesteşte un caz când sfântul a primit un oas­pete şi a zis unui frate: „Du-te şi prăjeşte două ouă, că am un oaspete”. La care fratele s-a dus şi s-a apucat să taie lem­ne. După ce termină, sfântul îl cheamă şi-i zice: „Frate, ce ţi-am zis eu să faci?”. „Să tai lemne, avva!”. Şi zice acolo: „A înţeles cuviosul că este lucrarea vrăjmaşului şi nu s-a tulburat”.

Cine trebuie să se spovedească?

„Toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări, şi preoţi şi arhierei nici unul să nu se depărteze de la pocăinţă, pentru că toţi am greşit şi greşim şi suntem datori să ne pocăim... Iar cum că spovedania sau pocăinţa e trebuincioasă şi pentru preoţi, ca şi pentru călugări şi mireni, chiar apostolul mărturiseşte zicând: «Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă tămăduiți».”

Depăşirea prin credinţă şi dăruirea prin iubire

Să nu uităm niciodată de om, mai ales de omul de lângă noi, pentru că acesta este pus anume ca prin el să ne înmulţim iubirea. Sfântul Antonie cel Mare are cuvântul acesta, că „de la aproapele vin şi viaţa, şi moartea. Că dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim, şi dacă greşim fratelui, lui Hristos greşim”. 

Pagini