spovedanie

„Poruncile” Cuviosului Arhimandrit Gheorghe pentru mântuirea călugărilor

De se vor întrarma călugării cu aceste patru arme, adică, întâi să facă toate cu binecuvântare; apoi să se spovedească adesea; apoi să ţină măsura dreptei socoteli şi să aibă smerita înţelepciune, atunci vor putea omorî toate patimile limbii, ale inimii şi ale simţurilor, făcându-se de-a pururea vrednici împărtăşirii dumnezeieştilor Taine.

Să prelungim postirea și să nu dăm frâu liber simțurilor

Creștinul care a postit, s-a spovedit și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, înnoiește în sine izvoarele harului deschise în el prin Sfântul Botez, care după aceea au fost de atâtea ori înnoroite prin nepăsare și căderi și de atâtea ori au fost curățite prin pocăință.

Preotul, în scaunul de spovedanie, este părinte, judecător și doctor

Preotul duhovnic urmărește două scopuri principale: să-l facă pe credincios cât mai conștient de gravitatea păcatelor mari care i-au devenit patimi și să-l poată determina să ia hotărârea ca în viitor să nu le mai facă.

Oare ce vrea Dumnezeu să fac astăzi?

În afară de căderile cele gra­ve, pentru care trebuie o deplină pocăință și spovedanie, omul nu trebuie să se autoanalizeze foarte mult, nici să-și cerceteze gândurile pentru a vedea de unde provin.

Ia cele zece porunci și gândește-te la păcatele ce corespund încălcării fiecăreia

Cercetează-ți amănunțit viața de familie, ia seama mai ales la cele trupești, la păca­tele desfrânării; acestea sunt mai greu de mărturisit. Pocă­ința este lupta cu păcatul.

Protosinghelul Vichentie Mălău dădea totul la săraci, chiar şi cămaşa de pe el

Cum bătea cineva în uşă, îndată deschidea şi zicea: „Vai, a bătut Hristos la uşa chiliei mele şi nu am ce să-i dau milostenie!”. Şi îndată lua ce găsea în cale şi împărţea. La urmă, adăuga: „Vino să mănânci la trapeză. Nu cumva să pleci flămând!”. Şi îl servea cu mâinile sale. Apoi îl petrecea până la ieşire.

„Dacă uitai să-ţi spui un păcat, ţi-l amintea Părintele, în timp ce corecta cărţi”

Părintele Ioanichie Bălan a fost toată viața sa un neobosit slujitor al cuvântului ce zidește suflete. A cercetat, a întrebat, a scris și a înscris în inimile calde sâmburele Adevărului și al dragostei. 

Protosinghelul Vichentie Mălău îi primea pe credincioşi cu bucurie şi dragoste

Le asculta necazurile, îi mărturisea, le rânduia canon, îi mângâia cu alese cuvinte duhovniceşti şi îi odihnea. A doua zi iarăşi îi ducea la trapeză, îi servea singur cu mâncare, le dădea pâine pentru drum, îi petrecea până la poartă şi, binecuvântându-i, îi libera cu pace.

Protosinghelul Vichentie Mălău – duhovnic blând şi iscusit

„Ascultă, mata, mărturiseşte, aici, în faţa lui Hristos, tot ce ai pe suflet. Nu ascunde nimic, nici nu te ruşina de mine, că şi eu sunt om şi nu am voie să mă smintesc de păcatele tale. Aşa, dragul tatei, spune tot ce ai greşit şi te căieşte ca un om, iar Dumnezeu te va ierta prin mine, păcătosul, după mare mila Lui. Numai să părăseşti păcatul!”

Spovedania – Taina împăcării

„Luați Duh Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, iertate vor fi și cărora le veți ține ținute vor fi.”

Pagini