La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică de la Luca, capitolul X, versetele de la 25 la 37 în care ni se prezintă Pilda Samarineanului Milostiv: În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: âSă iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţiâ. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Iar Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni

În cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul României a explicat învăţăturile de reies din Evanghelia de astăzi. Samarineanul milostiv este chipul lui Hristos în oameni, iar pilda rostită de Mântuitorul în Evanghelia de astăzi este un îndreptar pentru viaţa Bisericii şi a fiecărui creştin, a subliniat în cuvântul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„În această Evanghelie vedem că Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni. Biserica a rânduit ca în Duminica XXV-a după Rusalii să fie citită Evanghelia care conţine pilda Samarineanului Milostiv rostită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc şi un îndreptar pentru viaţa Bisericii şi a fiecărui creştin în parte. Întrucât această Evanghelie se află în legătură cu începutul Postul Naşterii Domnului, Pilda Samarineanului milostiv ne ajută să ne pregătim pentru această perioadă, să înţelegem semnificaţia ei duhovnicească, a postului unit cu rugăciunea şi milostenia ca urcuş interior al sufletului în comuniunea sfinţilor împlinitori ai voii lui Dumnezeu în istorie. Prin toate aceste ne pregătim să primim în peştera sufletului nostru pe Hristos Domnul care se naşte duhovniceşte în viaţa fiecărui creştin potrivit credinţei şi iubirii lui faţă de Dumnezeu şi de oameni”, a spus Preafericirea Sa.

Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu

Coborârea de la Ierusalim la Ierihon a unui om reprezintă înstrăinarea de Dumnezeu a omenirii păcătoase, a mai arătat Patriarhul României: „Pilda pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia de astăzi arată însăşi taina mântuirii neamului omenesc. Omul care cobora de la Ierusalim spre Ierihon şi a căzut între tâlhari, fiind dezbrăcat, rănit şi lăsat aproape mort, reprezintă neamul omenesc, care din pricina păcatelor a căzut în multe patimi rele, adevăraţi tâlhari răpitori şi ucigaşi de suflete. Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu. Astfel, omul păcătos decade, devine aproape mort sufleteşte şi coboară spre moarte biologică, pentru că plata păcatului este moartea”.

Samarineanul milostiv simbolizează pe însuşi Mântuitorului Hristos

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat în cuvântul său că faptă bună a Samarineanului milostiv înseamnă ridicarea naturii umane căzută în păcat.

„Cel care are milă de omul rănit este un călător străin, diferit ca neam şi credinţă, nu un prieten sau un conaţional al celui rănit. Chiar mai mult decât atât, călătorul milostiv este cineva de la care un evreu nu se aştepta niciodată să primească vreun ajutor. Aşadar, ceea ce distinge pe samarineanul acesta călător de preotul şi levitul Legii Vechi este milostivirea sau bunătatea sufletului său. În acest sens, Evanghelia spune: I s-a făcut milă de cel rănit aproape de moarte. A mers spre el, l-a ridicat din locul în care fusese lăsat de tâlhari aproape mort, i-a legat rănile şi a turnat pe ele untdelemn şi vin, apoi l-a aşezat pe asinul său şi l-a dus la o casă de oaspeţi. Această faptă bună a Samarineanului milostiv, care simbolizează pe însuşi Mântuitorului Hristos, înseamnă ridicarea naturii umane căzută în păcat şi rănită de patimi. Hristos Domnul unge omenirea bolnavă de păcat cu untdelemnul Botezului - Sfântul şi Marele Mir - care se dăruieşte omului spre vindecare de păcat şi creştere spirituală. Iar vinul turnat pe răni înseamnă vinul Sfintei Euharistii, adică Sângele Domnului, pe care omul îl primeşte în Sfânta Împărtăşanie dimpreună cu Trupul Domnului spre vindecarea sufletului şi a trupului, spre iertarea păcatelor şi viaţă veşnică”, mai spus Preafericirea Sa.

Fapta samarineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor

„Evanghelia de astăzi ne arată, aşadar, că tocmai un samarinean de la care nici unul dintre iudei nu se aştepta să-i facă vreun bine sau să-i fie de vreun folos săvârşeşte binele în mod dezinteresat. Fără a pretinde vreo recompensă sau vreo laudă, el săvârşeşte fapta bună doar pentru că îi este milă de omul suferind, doar pentru că este milostiv ca Dumnezeu Cel milostiv. Fapta samarineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor”, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Samarinean milostiv este orice om care ajută pe semenul

Preafericirea Sa a arătat că oricine poate deveni un samarinean milostiv prin ajutorul dat aproapelui aflat în situaţii dificile: „Fiecare om poate deveni chipul milostiv al Bunului Samarinean, al milostivirii Mântuitorului Iisus Hristos, după cum prin fiecare om Hristos Domnul poate arăta iubirea Sa milostivă şi darnică în lume, dacă inima fiecărui om devine milostivă şi darnică. Deci, samarinean milostiv este orice om care ajută pe semenul său aflat în situaţii dificile. Aproapele nostru nu este însă întotdeauna cel ce ne este nouă apropiat prin înrudire sau prin apropiere geografică sau fizică. Aproapele poate fi omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neaşteptat”.

Aproapele este omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neaşteptat

"Aproapele este omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neaşteptat. De multe ori ne vine în ajutor un străin pe care nu l-am văzut vreodată sau de la care niciodată nu am aşteptat un ajutor. Prin aceasta, Evanghelia de astăzi ne arată, aşadar, că fiecare om din lumea aceasta, indiferent de etnie, stare socială sau vârstă, are o valoare eternă şi unică. Fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care El lucrează în lume ca să ridice şi să vindece pe cei răniţi trupeşte şi sufleteşte. În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand şi regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voieşte ca să se ridice şi să ajute un popor, lucrează prin cine voieşte El, când voieşte şi cum voieşte, ca noi să învăţăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar şi oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute. Aşadar, uneori, aproapele nu este un vecin sau un prieten, ci un străin, un om de la care nu te aştepţi să primeşti vreun ajutor, astfel încât harul lui Dumnezeu ne surprinde când lucrează prin el. De ce? Ca să nu ne punem nădejdea prea mult în oamenii cunoscuţi, ci mai întâi în ajutorul lui Dumnezeu, Care poate face dintr-un străin un prieten pentru noi, în timp ce un prieten al nostru a devenit pentru noi un indiferent sau chiar un duşman. Fiecare dintre noi poate fi aproapele cuiva dacă devine mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oamenii aflaţi în nevoi", a spus Preafericirea Sa.

Limbajul faptelor bune săvârşite în situaţii concrete, este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflaţi în nevoi

Îndemnul cuprins în pilda samarineanului milostiv este să arătăm iubire faţă de aproapele prin fapte, nu doar prin cuvinte: „Pilda samarineanului milostiv nu conţine doar o istorioară frumoasă, ci ea este pentru noi toţi un program, un îndemn la fapte bune, iar dacă lucrăm cu iubire şi bucurie pentru mântuirea altora, lucrăm şi pentru propria noastră mântuire, deoarece harul iubirii milostive a lui Hristos uneşte pe aproapele care ajută cu aproapele care este ajutat. Desigur, putem rosti predici frumoase despre iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, dar limbajul faptelor bune săvârşite în situaţii concrete, fapte izvorâte din iubire sinceră, smerită şi milostivă, este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflaţi în nevoi, răniţi de patimi, suferinzi de boală, sărăcie sau singurătate. E necesar ca Biserica să organizeze cât mai multe programe de ajutorare a celor aflaţi în dificultate şi împreună cu statul, cu diferite instituţii sau organizaţii şi sponsori să contribuie la alinarea suferinţei lor. Astfel, mulţi oameni vor simţi că Bunul samarinean nu este o pildă din trecut, ci este iubirea lui Hristos lucrătoare şi în prezent”.

Biserica Ortodoxă se va afla la 23 noiembrie în Duminica a XXVI-a după Rusalii. (patriarhia.ro)