Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei la Patriarhie
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 30 noiembrie 2012, pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. Ziua de 30 noiembrie a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează prin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin Decretul nr. 517/20 iulie 2012 al preşedintelui României.
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 30 noiembrie 2012, pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. Ziua de 30 noiembrie a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează prin Legea nr. 147 din 23 iulie 2012, adoptată de Senatul României în 23 noiembrie 2011 şi de Camera Deputaţilor în 26 iunie 2012, iar apoi promulgată prin Decretul nr. 517/20 iulie 2012 al preşedintelui României.
La Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. Alături de Preafericirea Sa s-a aflat şi Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, precum şi un sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul de învăţătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre momentul în care Sfântul Apostol Andrei a fost chemat de către Mântuitorul Iisus Hristos la împlinirea lucrării sfinte de propovăduire a Evangheliei mântuirii.
Lucrarea de propovăduire a Evangheliei mântuirii este o lucrare sfântă la care Dumnezeu cheamă oamenii după a Sa bunăvoinţă fără ca ei să ştie dinainte
"Sfântul Andrei cel Întâi chemat se numeşte cel Întâi chemat pentru că a fost cel dintâi chemat de Mântuitorul Iisus Hristos la apostolie, la lucrarea de propovăduire a Evangheliei mântuirii şi această lucrare sfântă este o lucrare la care Dumnezeu cheamă oamenii după a Sa bunăvoinţă fără ca ei să ştie dinainte. În mod spontan Mântuitorul Iisus Hristos privind în sufletul omului, cunoscând pe fiecare, îşi alege ucenicii. Mai întâi, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. După ce Sfântul Ioan Botezătorul l-a botezat în râul Iordan pe Mântuitorul Iisus Hristos, la puţin timp, când a trecut Iisus prin faţa lui, a zis Sfântul Ioan Botezătorul către Andrei, ucenicul său: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Sfântul Andrei auzind aceste cuvinte şi-a dat seama că Iisus este Cel pe care îl aşteaptă poporul de secole ca Mântuitor. Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii este Cel ce se va jertfi pentru păcatele lumii, ca şi mielul de Paşte care prefigura Taina Jertfei lui Hristos. Astfel, a mers după Iisus şi L-a întrebat: Unde locuieşti? şi i-a arătat. După aceea Andrei l-a adus la Iisus pe fratele său după trup Petru şi atunci când l-a adus i-a spus: Am găsit pe Mesia!. În momentul în care l-a văzut pe Simon, fratele lui Andrei, Mântuitorul Iisus Hristos i-a zis: Acum nu te mai numeşti Simon, fiul lui Iona, ci Chefa, care se traduce Petru. Prin aceasta Mântuitorul i-a dat profetic un nume Sfântului Petru pentru că avea să îl mărturisească, să arate care este piatra credinţei adevărate şi anume credinţa în dumnezeirea lui Iisus Hristos, adică Iisus din Nazaret nu este un simplu om, ci este Dumnezeu care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor", a arătat Preafericirea Sa.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dezvăluit şi viaţa Sfântului Apostol Andrei: "Sfântul Apostol Andrei era frate cu Petru, tatăl lor se numea Iona, erau pescari şi erau dintr-un orăşel numit Betsaida. Mântuitorul Iisus Hristos le-a schimbat viaţa deodată când i-a chemat la o lucrare la care ei nu se aşteptau şi nici nu o înţelegeau la început. După Răstignirea şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, după Înălţarea Sa la Cer şi după pogorârea Sfântului Duh la Cincizecime, Apostolii au împărţit aria de predicare a Evangheliei Împărăţiei Cerurilor, a credinţei în Iisus Hristos Mântuitorul lumii, astfel încât Sfântul Apostol Andrei a predicat Evanghelia mântuirii în Bitinia în Pont, în Sciţia Mare în Sudul Ucrainei de azi, în Sciţia Mică în Dobrogea de azi. În Dobrogea a predicat Evanghelia strămoşilor noştri geto-daci, romanilor şi grecilor, pentru că se aflau acolo vechi colonii greceşti, dar şi romani pentru că Dobrogea a fost cucerită de romani înainte de Hristos. Deci, acestei populaţii care se afla pe teritoriul României de astăzi Sfântul Apostol Andrei îi aduce Evanghelia mântuirii. Se spune că ar fi stat foarte mult timp şi a predicat cu multă răbdare Evanghelia. Sfântul Apostol Andrei nu se adresa ca şi Sfântul Apostol Pavel oamenilor în pieţe pentru că era foarte riscant, mai ales în timpul persecuţiilor lui Nero şi apoi în timpul persecuţiilor împăratului Domiţian, ci predica în case unde se adunau mai mulţi vecini, iar potrivit tradiţiei într-o peşteră în Dobrogea care astăzi este considerată prima biserică pe pământ românesc. Sfântul Apostol Andrei a mers mai departe spre sud, a rânduit episcopi, pe Amplie la Odesos pe teritoriul Bulgariei de astăzi unde se află oraşul Varna, apoi a predicat Evanghelia în Tracia şi la Bizanţ unde a hirotonit episcop pe Stahie, după care în Macedonia unde a rânduit episcop pe Urban, toţi pomeniţi la 31 octombrie în fiecare an. După aceea a mers în Grecia în zona Peloponezului şi la Patras, nu departe de Corint, predicând Evanghelia a fost arestat, chinuit şi osândit la moarte de guvernatorul provinciei Hegias. Înainte să fie arestat a rânduit un episcop pe Stratoscleu care a mărturisit şi el pe Mântuitorul Iisus Hristos. Deci, la Patras în Grecia a fost martirizat Sfântul Apostol Andrei, unii spun că în timpul împăratului Nero, alţii în timpul împăratului Domiţian. El a fost răstignit pe o cruce din lemn de măslin în formă de X care până astăzi poartă numele de crucea Sfântului Apostol Andrei și este folosită și ca semn de circulație mai ales la trenuri. Deci, avem crucea Sfântului Apostol Andrei ca amintire a faptului că a fost răstignit în Patras pe un lemn în formă de X".
Sfântul Apostol Andrei are o semnificaţie deosebită pentru poporul român deoarece prin el am primit credinţa apostolică
De asemenea, aflăm din cuvântul Patriarhului României faptul că Sfântul este primul dintre ucenicii Mântuitorului chemat la misiune: "Sfântul Apostol Andrei fiind începătorul creştinării strămoşilor noştri daco-romani este considerat Apostolul românilor şi se bucură de o deosebită cinstire. Aproape 700 000 de români poarte numele de Andrei, Andreea sau derivate. Sfântul Apostol Andrei, potrivit mărturiilor bisericeşti ale unor istorici, ca Ipolit al Romei, Orgien, Eusebiu de Cezareea şi potrivit Sinaxarului constantinopolitan, a predicat în Sciţia în Dobrogea de astăzi. Deci, Sfântul Apostol Andrei are o semnificaţie deosebită pentru noi deoarece prin el noi am primit credinţa apostolică. Este primul dintre ucenicii Mântuitorului chemat la misiune. De aceea, Biserica noastră după schimbările din 1989 a accentuat mai mult importanţa faptului că poporul român s-a creştinat pe când se forma, adică nu este creştinat la comandă cum s-a întâmplat cu alte popoare care după creştinarea cneazului sau regelui poporul era încreştinat la ordin. Deci, creştinismul la noi pătrunde începând cu Sfântul Apostol Andrei, apoi cu misionari din Răsărit, dar şi mai târziu prin soldaţii care erau creştini şi au venit din Orient aici şi aceasta face ca procesul de creştinare, paralel cu cel de formare al poporului român, să fie unul lent, dar profund, ca şi când ne pregăteam pentru multe furtuni în istorie".
Lucrarea misionară a Părinţilor Capadocieni a continuat creştinarea începută de Sfântul Apostol Andrei
Preafericirea Sa a mai explicat: "Creştinarea începută de Sfântul Apostol Andrei a fost continuată şi prin lucrarea misionară a Părinţilor Capadocieni, ca de pildă Sfântul Vasile cel Mare, care au trimis misionari pe teritoriul României de astăzi în partea de sud a ţării cum este de pildă Sava de la Buzău. Avem de asemenea o lucrare misionară pe teritoriul ţării noastre în timpul Împăratului Constantin cel Mare care a zidit mai mult zeci de biserici pe teritoriul ţării noastre şi chiar şi Sfântul Ioan Gură de Aur care menţionează necesitatea intensificării misiunii creştine la traci şi la sciţi încât într-o predică de la Rusalii, a doua predică despre Pogorârea Duhului Sfânt, spunea că cei care erau la Ierusalim atunci când a pogorât Duhul Sfânt înţelegeau fiecare Evanghelia în limba maternă. Aşa se face că şi sciţii şi tracii auzeau Evanghelia în limba maternă, deşi în Faptele Apostolilor nu sunt menţionaţi sciţii şi tracii, dar se spune că şi alte popoare care se află pe pământ sub ceruri şi deci prin aceasta alte neamuri el enumeră în mod intenţionat pe aceştia care trebuiau mai intens creştinaţi şi care se aflau pe teritoriul ţării noastre".
Creştinarea strămoşilor noştri a respectat libertatea persoanei
Prinr-o lucrare misioară profundă s-a realizat creştinarea în ţara noastră, a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române: "Mulţimea popoarelor migratoare cum au fost goţii, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, tătarii şi turcii cu toată vijelia şi cruzimea lor nu au putut dezrădăcina credinţa apostolică din poporul nostru tocmai pentru că pe teritoriul ţării noastre strămoşii au primit credinţa în mod lent şi profund, o creştinare care a respectat libertatea persoanei. Deci, nu s-a făcut pe baze ideologice, politice creştinarea, ci printr-o lucrare misionară profundă. De aceea, nu avem un an al botezului nostru, un an al creştinării noastre, dar avem un apostol începător al botezului în poporul român".
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare a întregii Ortodoxii româneşti şi a întregului popor român
În continuare, Patriarhul României a prezentat momentele importante prin care sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare legală în care nu se lucrează: "În anul 1994 Sfântul Sinod a hotărât ca data de 30 noiembrie să nu mai fie înscrisă în calendar în mod obişnuit cu literă neagră, ci cu literă roşie, deoarece Sfântul Andrei este părintele duhovnicesc al poporului român, începătorul creştinării poporului român. În anul 1996 a fost adus la Iaşi Capul Sfântului Apostol Andrei de la Patras din Grecia în zilele de 12-19 octombrie cu prilejul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. Moaştele au stat câteva zile la Iaşi, apoi au mers la Galaţi şi s-au întors la Iaşi, iar în anul următor Sfântul Sinod văzând evlavia poporului român faţă de Sfântul Apostol Andrei care pentru prima dată a revenit pe pământ românesc prin Cinstitul Său Cap ca Sfinte Moaşte a hotărât ca ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei să se facă cu următoarea formulare: Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat şi adaos apelativul Ocrotitorul României. Deci, pomenirea lui ca Ocrotitor al României o avem din anul 1997. În anul 2001 Sfântul Sinod a hotărât ca ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României să fie considerată sărbătoare naţională bisericească. După aceea, au început demersuri pentru ca ea să devină şi o sărbătoare naţională civilă, dar nu s-a reuşit decât acum recent, când în 2008 şi în 2011 s-au făcut demersuri din partea Patriarhiei Române ca ziua de 30 noiembrie, zi de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, să devină sărbătoare legală. Astfel, anul acesta Parlamentul României prin legea 147 din 23 iulie a declarat ziua de 30 noiembrie, ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat şi Ocrotitorul României ca sărbătoare legală în care nu se lucrează şi iată pentru prima dată sărbătoarea aceasta a devenit sărbătoare a întregii Ortodoxii româneşti şi a întregului popor român".
Cinstirea Sfântului Apostol Andrei arată în primul rând demnitatea noastră de Biserică apostolică
Preafericirea Sa a mai arătat că demnitatea nostră ca popor cu vechime şi credinţă apostolică devine şi o datorie în plus, aceea de a fi misionari ai credinţei apostolice: "Această cinstire deosebită a Sfântului Apostol Andrei ne arată în primul rând demnitatea noastră de Biserică apostolică, o Biserică cu o experienţă de jertfă şi de înviere de-a lungul secolelor, un creştinism adânc înrădăcinat în sufletul poporului, un creştinism care a sfinţit şi a plămădit cultura poporului nou care apare în istorie, poporul român, format din strămoşii noştri geto-daci şi romani, traci într-un sens mai larg şi prin aceasta demnitatea noastră ca popor cu vechime şi credinţă apostolică devine şi o datorie în plus. Apostolică înseamnă că ai origine de pe timpul apostolilor şi că transmiţi credinţa primită de la Sfinţii Apostoli, dar apostolică înseamnă şi misionari. Apostolul este un trimis, este un om care are un mandat de împlinit şi deci noi românii devenim misionari prin însuşi faptul că transmitem credinţa din generaţie în generaţie şi Biserica însoţeşte pe fiii ei duhovniceşti şi în afara graniţelor României. De aceea, diaspora română care are astăzi peste 4 milioane de credincioşi ortodocşi români nu este o simplă întâmplare motivată economic, ci dincolo de această lectură economică trebuie să citim lucrarea lui Dumnezeu mai profundă decât motivaţia conjuncturală şi anume aceea de a mărturisi credinţa ortodoxă fără aroganţă şi fără frică, cu calm, cu iubire şi cu bună cuviinţă între alte popoare".
Credinţa creştină nu este o realitate exterioară poporului, ci este parte intrinsecă din identitatea românească
"Este impresionant faptul că tinerii noştri care se află la studii în străinătate şi care lucrează în instituţiile europene la Bruxelles şi la Strasbourg în Franţa sunt printre cei mai credincioşi tineri care merg în fiecare duminică la bisericile româneşti care s-au organizat la parohiile româneşti organizate în cadrul episcopiilor noastre ortodoxe române din Europa Occidentală şi anume, aceştia sunt credincioşi pentru că au părinţi credincioşi, dar şi pentru că au fost beneficiarii orei de Religie. După revoluţie se ştie că Biserica a insistat să fie reintrodusă ora de Religie care în mod abuziv a fost scoasă din şcoli în timpul comunismului, pentru că de fapt credinţa creştină nu este o realitate exterioară poporului, ceva adăugat, ci credinţa creştină este parte intrinsecă din identitatea românească, deoarece nu a existat o vreme în istorie ca poporul român să fie un popor păgân. De când s-a născut ca popor nou de atunci s-a şi creştinat. Deci, demnitatea noastră de biserică apostolică cere să ne împlinim datoria noastră de mărturisitori ai iubirii lui Hristos, ai credinţei apostolice, oriunde ne-am afla, în orice poziţie socială şi în orice loc de pe glob", a arătat Patriarhul României.
Patriarhia Română are datoria de a propovădui credinţa apostolică primită de la Sfântul Apostol Andrei
Preafericirea Sa a mai evidenţiat faptul că "Un rol foarte important în menţinerea şi întărirea comuniunii creştine ortodoxe româneşti îl împlineşte astăzi Centrul de Presă BASILICA, prin Radio, prin Televiziunea TRINITAS şi prin celelalte componente, mai ales prin Agenţia de ştiri BASILICA astfel încât românii din afară pot să ţină mai bine legătura prin satelit sau prin internet cu Patriarhia Română care are datoria de a propovădui credinţa apostolică primită de la Sfântul Apostol Andrei".
Catedrala Mântuirii Neamului este un simbol al demnităţii şi credinţei apostolice a poporului român
"Această sărbătoare are o deosebită importanţă pentru noi şi pentru faptul că unul din hramurile, din cele două hramuri ale viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului sau Noii Catedrale Patriarhale este sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei. Înălţarea Domnului este prima sărbătoare ca hram, fiindcă este şi ziua eroilor români din toate timpurile şi din toate locurile, şi a doua este sărbătoarea de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. Astăzi am dorit să subliniem în mod deosebit faptul că această Catedrală, în timp de un an şi mai bine, a ajuns aproape de cota 0. O construcţie mare, anevoioasă, dar cu multă jertfelnicie şi cu dărnicie s-a lucrat astfel încât viitoarea Catedrală să fie un simbol al demnităţii noastre şi credinţei noastre apostolice, dar şi un simbol de unitate naţională, deoarece sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, plasată cu o zi înainte de Sărbătoarea Naţională de la 1 decembrie, arată că unitatea naţională s-a statornicit la noi la români în primul rând pe unitatea spirituală, pe unitatea de credinţă, de cuget şi simţiri Biserica noastră contribuind imens la dezvoltarea limbii române şi a culturii româneşti. Deci, îngemănarea aceasta între sărbătoarea naţională bisericească Sfântul Apostol Andrei în 30 noiembrie şi Sărbătoarea Naţională politică din 1 decembrie arată vocaţia noastră pentru unitate spirituală şi pentru demnitate şi unitate naţională", a spus Preafericitul Părinte Daniel. (Continuarea, pe basilica.ro)