Schitul Sihla din județul Neamț este situat la 6 km de Mănăstirea Sihăstria, fiind una dintre renumitele sihăstrii ale Moldovei.

Primii sihaștri s-au nevoit la Sihla fiind atrași de singurătatea desăvârșită a munților și desișul neumblat al codrilor. Prin ascunzișurile munților au existat multe chilii-adăposturi de sihaștri și paraclise din lemn.

Începuturile de sihastrie la Sihla se pierd departe în istorie, înainte de anul 1200. Prima menționare scrisă că la Sihla exista sihastrie datează din anul 1326. Schitul Sihla a fost întemeiat în anul 1731. Biserica principală are hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Prima biserică din lemn a fost ctitorită de familia Cantacuzino în anul 1741, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Aceasta a dăinuit până în anul 1813, când Arhimandritul Benedict, starețul Mănăstirilor Neamț și Secu, o reînnoiește cu temelie de piatră și pereți din bârne de lemn.

În anii 1973-1974, pe timpul Mitropolitului Iustin Moisescu, cu sârguința starețului Mănăstirii Sihăstria, Arhimandritul Victorin Oanele, aceeași biserică a fost restaurată în întregime.

Biserica din deal, denumită „biserica dintr-un brad”, având hramul „Schimbarea la Față”, a fost construită în anul 1763 de către Ioniță Cantacuzino Pașcanu, în amintirea prietenului său Ioan Coroi, mort la vânătoare de cerbi la râpa ce îi poartă azi numele.

Pe versantul nordic al Muntelui Sihla, pe o cărare tainică, se urcă la Peștera Sfintei Teodora, unde, prin multe lacrimi, post și rugăciune, s-a nevoit ani de-a rândul Cuvioasa noastră Maică Teodora.

În noiembrie 2011, schitul a devenit mănăstire cu denumirea Mănăstirea Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - Sihla.