Scrisoare pentru voluntari
Când vorbim despre proiectul ,,Tabăra din pridvorul satului” ne gândim la numere, beneficiari, activități, program, materiale, însă adesea uităm să vorbim despre oamenii care stau în spatele acestor tabere și duc greul. Uităm poate că ei, voluntarii, sunt plecați de acasă câte 3-4 săptămâni pentru a munci în folosul altor tineri. Uităm că ei sunt personajele fără de care această poveste nu s-ar scrie. Poveștile ne spun ceea ce suntem. Mai mult decât atât, poveștile suntem noi înșine. Cred că, indiferent de scenariul pe care îl urmează povestea fiecăruia dintre noi, în adâncul sufletului ne dorim un singur lucru: vrem ca poveștile noastre să conteze. Vrem ca poveștile noastre să fie pline de semnificație, nu pentru a fi lăudați sau scoși în evidență, ci pentru a simți că facem ceva bun pentru aproapele nostru, pentru a da mai departe din ceea ce și noi am primit cândva.
În cartea sa Dă sens vieții John C. Maxwell povestește: „Am primit la un moment dat un cadou de la asistenta mea. Când l-am despachetat, am văzut o carte al cărei titlu m-a intrigat: The Greatest Story Ever Told (Cea mai bună poveste scrisă vreodată). Eram nerăbdător să o citesc. Când am deschis-o, însă, am rămas șocat. Paginile erau complet albe. Înăuntru, un bilețel pe care asistenta mea scrisese: John, te așteaptă o viață întreagă înainte. Umple aceste pagini cu bunătate, gânduri bune și cu fapte făcute din inimă. Scrie aici extraordinara poveste a vieții tale.” Suntem autorii propriei noastre vieți și fiecare putem umple paginile cu ceea ce ne dorim. Voluntarii taberelor nu s-au mulțumit să redea poveștile reușite ale altora, ci fiecare dintre ei își scrie în vara aceasta propria poveste. Mai mult decât atât, ei și-au dat seama că în viață nu ceea ce primim ne face valoroși, ci ceea ce devenim pe parcursului procesului de dăruire dă valoare propriei vieți.
Pentru ca povestea noastră să aibă însemnătate, trebuie să acționăm. Uneori este mai sigură pasivitatea. Dacă nu te apuci de un lucru, nu există riscul ca acel lucru să meargă prost. Cu toate acestea, deși prin lipsa de acțiune nu poți da greș, nici nu poți avea roade bune. Tinerii voluntari vor să facă lucruri mari. Să schimbe în vara aceasta viața a 3500 de copii din Arhiepiscopia Iașilor. Oamenii apatici nu vor schimba niciodată lumea în care trăiesc. Oamenii pasivi se elimină singuri din măreția propriilor povești. Își doresc mai mult, însă nu reușesc să se implice activ. De ce? Fiindcă nu au intenția de a se implica. Lucrurile către care te îndrepți se îndreaptă, la rândul lor, către tine. Un fluture nu se mai întoarce înapoi la stadiul de omidă. În momentul în care începi să trăiești o poveste plină de semnificație, îți va plăcea faptul că faci o diferență și nu vei mai privi în urmă. În momentul în care în mod deliberat, îți folosești zi de zi resursele pentru a aduce o schimbare pozitivă în viețile celorlalți, începi să ai și tu o viață care să conteze. Atunci când ne trăim viața în mod deliberat pentru cei din jur, începem să vedem lumea prin ochii lor, nu prin ai noștri. Acest lucru ne inspiră să nu ne limităm în a contempla, ci ne inspiră să participăm. Nu ne mulțumim să ne pese, ci chiar facem ceva. Nu suntem doar amabili, ci suntem corecți și verticali. Nu ne oprim doar la a visa, ci ajutăm. De ce? Fiindcă vrem să facem o schimbare în bine și să lăsăm ceva de folos acolo pe unde trecem!
Albert Einstein spunea că lumea este un loc periculos, nu din cauza celor care fac rău, ci a celor care privesc și nu iau nicio măsură. Schimbarea poate începe de la o singură persoană, care poate acționa, făcând o schimbare sau ajutând pe cineva. O singură persoană o poate inspira pe alta să acționeze pozitiv în mod intențonat, iar apoi pe încă o alta. Ele pot lucra apoi împreună. Se pot transforma într-o mișcare. Pot avea un impact. O viață trăită în pasivitate nu are nicio semnificație, iar acest lucru l-au înțeles voluntarii noștri. Și-au dat seama că „a fi” înseamnă să nu te gândești doar la tine, ci să ieși din comoditate și să acorzi din ceea ce ai și celorlați, avându-L pe Hristos ca reper.
Ca responsabil de proiect, nu pot decât să le mulțumesc acestor oameni minunați pentru toată jertfa lor. Vă mulțumesc că ieșiți din confortul vostru pentru a dărui din ceea ce sunteți altor tineri, mulțumesc că v-ați oferit vacanța slujind celor care nu au parte de o altă vacanță în afara celei din zilele de tabără, mulțumesc pentru tot ceea ce faceți și pentru tot ceea ce sunteți!. Dumnezeu să vă răsplătească jertfa și să vă dea putere să o duceți la bun sfârșit! Împreună pentru tineri! (Pr. Mihail Siminciuc)
