Se împlinesc 136 de ani de la naşterea lui Brâncuşi
Academia Română îl omagiază joi, 16 februarie, pe sculptorul Constantin Brâncuşi, în cadrul unei sesiuni intitulate „Constantin Brâncuşi. Noi repere documentare“. Brâncuşi, născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa, Gorj, este apreciat pentru contribuţia covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană.
„Constantin Brâncuşi. Noi repere documentare“ este numele sesiunii omagiale dedicată lui Constantin Brâncuşi, organizată joi, 16 februarie, de Secţia de Arhitectură, Arte şi Audiovizual a Academiei Române.
Potrivit Biroului de presă al prestigiosului for de cultură, vor susţine alocuţiuni acad. Răzvan Theodorescu („Brâncuşi şi Academia Română“), prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu de la Universitatea Naţională de Arte („Brâncuşi şi sinteza artelor. Utopie sau realitate?“), dr. Ioana Vlasiu, cercetător la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu“ („Sfântul din Montparnasse“) şi dr. Ion Gerota („Brâncuşi şi Dimitrie Gerota. Povestea unui ecorche“). Acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române, va rosti, în deschiderea evenimentului, un „Cuvânt omagial“, iar poetul, eseistul şi istoricul literar Laurian Stănchescu va prezenta noi documente privind descendenţa lui Constantin Brâncuşi.
De asemenea, în cadrul manifestării va fi proiectat filmul „Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi“ de Horia Muntenuş, un eseu cinematografic de 38 de minute ce relevă sursele tradiţionale ale artei sculpturale brâncuşiene şi îl are în rol principal pe actorul George Drăghescu de la Teatrul „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu.
Sculptorul Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în Hobiţa, Gorj, şi a murit în 1957, 16 martie, la Paris. Considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai seculului al XX-lea, Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat unitatea dintre sensibil şi spiritual.
În opera sa, el a oglindit felul de a gândi lumea al ţăranului român, rădăcinile adânci ale operei sale surprinzând tradiţiile, miturile şi funcţia magică a artei populare româneşti, sculptorul român relevând lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii.
Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuşi după moartea sculptorului. Printre lucrările sale celebre amintim „Coloana Infinitului“, „Poarta Sărutului“ sau ciclurile „Pasăre Măiastră“, „Muza adormită“ şi „Domnişoara Pogany“.
